„Arborele”, ruladă din Banatul sârbesc

rulada-cremaUn tort-ruladă, „Arborele”, are o reţetă specială, pentru că nu este o „dulcegărie” modernă, dar era considerată aşa în perioada interbelică, atunci când era nelipsit din farfuriile mesenilor la evenimente speciale, logodne, nunţi, botezuri sau la marile sărbători bisericeşti de peste an.

Reţeta este de nedespărţită de legenda ei scoasă de sub colbul anilor de Eufrozina Greoneanţ din Nikolinci (Serbia) pentru cercetătorii etnologi ai Universităţii de Vest Timişoara, în cadrul proiectului european „Living Heritage” pentru descoperirea tradiţiilor din Banatul românesc şi cel sârbesc.

Reţeta este mai laborioasă, dar când vă apucaţi să o faceţi imaginaţi-vă că trăiţi într-o gospodărie înstărită dintr-un sat aşişderi, de prin anii ’30 ai veacului trecut, că aveţi suficient timp la dispoziţie şi că la geamul bucătăriei spaţioase vă bat în geam crengile de cireşi înfloriţi şi că se apropie o nuntă sau un botez. Iar de munca dumneavoastră se vor bucura toţi cei care vor gusta o „ramură” din „Arborele” dulce.

„Se fac două blaturi, fiecare din 6 ouă. 6 albuşe se bat spumă. Se adaugă 6 linguri de zahăr, 6 gălbenuşuri, 6 linguri de nucă măcinată şi o lingură de făină albă. Aluatul se pune în tava tapetată şi se coace. Când se scoate, se pune pe o hârtie, până când le vom folosi la ruladă„, spune Eufrozina Greoneanţ.

Între timp, se face crema din 9 ouă întregi. La fiecare ou se pun două linguri şi jumătate de zahăr. Se freacă bine şi se fierbe pe aburi. Când este suficient de groasă, se lasă la răcit. Separat se freacă două margarine. Se topesc 100 de grame de ciocolată şi se pune totul în cremă. Se mai poate pune lămâie sau suc de lămâie. După preferinţe, se mai poate adăuga în cremă o mână de nuci măcinate. Se lasă puţină cremă de o parte pentru decorat copacul.

Se ung foile cu cremă şi se fac ruladă. O bucată de ruladă se lasă întreagă, cealaltă se taie oblic pentru ramurile arborelui. La cel tăiat se lasă să se vadă interiorul, un fel de imitaţie a inelelor de la arbore. Se unge cu crema rămasă şi se zgârie cu furculiţa scoarţa. Se topeşte ciocolată şi se aruncă deasupra ca să formeze linii. Ca să fie arborele «cum trăbă», se înfig rămurele de asparagus”, spune Eufrozina.

Tot ea dezvăluie că la nunţile de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, pe când era copilă, „se făceau patru-cinci feluri de prăjituri, depinde cât de înstărită era familia. Viitoarea soacră venea cu cineriu (farfuria – n.r.) cu colaci. Se făceau prăjituri, nu tort”. „Arborele” era adus doar de rudele mirilor. De aceea, are o semnificaţie aparte. Doamna Greoneanţ îşi aminteşte că prăjiturile servite pe-atunci „de obşte” la respectivele evenimente erau în Banatul istoric „prăjitura tare cu pigmez (magiun – n.r.), prăjitură simplă cu pigmez, colaci dăi dă tri dzâle (mai tari, de trei zile – n.r.), dă-i cu miere dă stup”. (Text: Agerpres, Foto: