În oraşul Lipova, la nord de râul Mureş, la poalele unei culmi ce coboară din creasta principală a Munţilor Zărandului, se înalţă somptuoasă Mănăstirea „Maria Radna”, cel mai important loc de pelerinaj din vestul ţării al catolicilor, anual fiind vizitată de peste 80.000 de persoane.
Potrivit unor cercetări efectuate de un institut de specialitate, s-a stabilit că Mănăstirea „Maria Radna” este cel mai vizitat obiectiv turistic din judeţul Arad.
Mănăstirea, aflată la mică distanţă de drumul european E 68 Arad – Deva, polarizează, prin măreţia ei, atenţia tuturor celor care tranzitează Lipova pe acest drum. An de an, cu ocazia cu ocazia Solemnităţii Naşterii Sfintei Fecioare Maria, pe 8 septembrie, sute de pelerini sosesc la Radna pentru a lua parte la oficierea serviciilor religioase rostite în limbile română, maghiară, germană şi bulgară, biserica mănăstirii devenind neîncăpătoare.
Începuturile vieţii monahale la Radna se pierd în negura timpului, primele menţiuni datând din jurul anului 1327.Ele sunt legate de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, care a ridicat aici o mănăstire şi o biserică închinată Sfântului Ludovic de Toulouse, unchiul său, ambele fiind încredinţate unor călugări franciscani veniţi din Bosnia. În 1520, a fost ridicată o capelă mică pe dealul din apropiere, în care au slujit călugării franciscani care s-au refugiat la nord de Mureş atunci când Banatul era ocupat de otomani, pentru ca în 1626 mănăstirea franciscanilor să fie reînfiinţată la Radna.
Datele vremii menţionează faptul că, în anul 1668, Gheorghe Vriconosa din Bosnia a donat capelei fraţilor franciscani din Radna o icoană a Maicii Domnului tipărită pe hârtie în atelierul unui meşter tipograf din Italia. În septembrie 1695, capela a fost incendiată de către soldaţii turci, ea arzând până la temelie. Însă, în mod surprinzător, icoana a scăpat intactă din incendiu, aceasta fiind icoana făcătoare de minuni cinstită de credincioşi până astăzi.
Însă locul de pelerinaj de la Maria Radna a fost recunoscut public de biserică abia în anul 1750, prin intermediul canonicului Johannes Szlezak.
Deoarece biserica veche a devenit neîncăpătoare, la data de 7 iulie 1756 a fost pusă piatra de temelie a unei noi biserici, care a fost sfinţită în 1767 de episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain, care a mutat, totodată, icoana miraculoasă din vechea capelă în noua şi frumoasa biserică, construită în stil baroc. Aceasta are o lungime de 63 metri, o lăţime de 16 metri şi o înălţime interioară de 21 metri. Înălţimea exterioară, împreună cu turnurile care au fost supraînălţate în anul 1911 cu câte 30 de metri fiecare, este de 67 metri, dominând împrejurimile.
În anul 1770, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a primit o ramă din argint înaltă de 3,3 metri şi lată de 2,7 metri, confecţionată între anii 1769 – 1771, la Viena, în atelierul lui Joseph Moser, meşterul aurar al Curţii Imperiale, o operă de artă unică în această parte a Europei.
Lucrările la biserică au fost finalizate în anul 1820, în acelaşi an fiind aplicate pe icoană două coroane din aur şi pietre preţioase, donaţie a lui Alexander von Rudnay, Arhiepiscop de Esztergom. Se spune că, în drumul său către Esztergom, von Rudnay ar fi poposit câteva luni la Mănăstirea Maria Radna, în aşteptarea investirii oficiale ca şi cardinal al Ungariei, îndrăgostindu-se iremediabil de aceste locuri. Din acest motiv el a lăsat cu limbă de moarte apropiaţilor săi ca, la moartea sa, inima să îi fie scoasă din piept pentru a-i fi păstrată în Biserica mănăstirii Maria Radna. Lucru care s-a şi întâmplat, inima acestuia fiind păstrată într-o firidă săpată într-un perete al bisericii, în imediata apropiere a Icoanei făcătoare de minuni.
Statuile sfinţilor Iacob şi Ana, înalte de 3 metri, care pot fi văzute în incinta bisericii, au fost realizate de sculptorul Ferdinand Stuefflesser, din Tirolia, iar tavanul, pictat, în anul 1762, de vienezul Ferdinand Schiessl. Orga a fost realizată, în anul 1905, de firma ‘Leopold Wegenstein & Fiii’, una dintre cele mai renumite din acei ani. În anul 1985, sculptorul Toth Istvan din Budapesta realizează noul altar din marmură albă de Carrara.
În perioada interbelică, viaţa monahală îşi continuă aici cursul firesc, în anul 1935 înregistrându-se aici cei mai muţi pelerini din istoria mănăstirii.
În schimb, după 1948, pelerinajele au fost interzise, ele fiind reluate cu o mai mică amploare în anii ’70. Anul 1990 a adus însă un nou început pentru viaţa religioasă a mănăstirii. Pelerinaje au loc de Sfânta Maria, atunci când mii de oameni se adună aici pentru a se ruga.
Biserica a fost ridicată în anul 1992 la rang de Basilica Minor cu hramul ‘Maica Harurilor’, de către Papa Ioan Paul al II-lea.
După o prezenţă seculară aici, călugării franciscani au părăsit mănăstirea la data de 1 octombrie 2003, motivul fiind acela al lipsei de fraţi. Drept urmare, viaţa locului de pelerinaj este încredinţată clerului diecezan, primul paroh numit aici fiind părintele Andreas Reinholz, Canonicus Arhidiaconus în cadrul Capitoliului Catedralei Diecezei Romano-Catolice de Timişoara.
În prezent se află în derulare un proiect de renovare şi includere în circuitul turistic internaţional a Ansamblului Basilicii şi Mănăstirii „Maria Radna”. Valoarea proiectului este de peste 47 de milioane de lei, din care peste 34 de milioane de lei reprezintă o finanţare nerambursabilă contractată de către Episcopia Romano-Catolică Timişoara cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în cadrul domeniului major de intervenţie 5.1 al Programului Operaţional Regional „Consolidarea şi valorificarea patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurii aferente”, contribuţia din bugetul naţional fiind de 4,5 milioane de lei.
Proiectul, care urmează a se finaliza în anul 2015, presupune restaurarea bisericii principale şi a altor trei monumente istorice din cadrul complexului, precum şi amenajarea spaţiilor din jurul ansamblului mănăstiresc, până la marginea DN 7. Este prevăzută consolidarea turnurilor din beton, înalte de aproape 70 de metri, care datează din anul 1911. Cu această ocazie vor fi întărite fundaţiile, vor fi înlocuite elementele deteriorate ale şarpantelor, va fi completată zidăria lipsă. Pentru valorificarea substanţei istorice, ferestrele şi uşile vor fi restaurate prin metode specifice monumentelor şi se vor reface finisajele nepotrivite, astfel încât atmosfera barocă să fie cât mai fidel redată.
Pentru atragerea unui număr cât mai mare de turişti în această zonă se are în vedere şi amenajarea muzeului ecumenic Maria Radna, în cele nouă foste chilii ale mănăstirii şi care va cuprinde colecţia de obiecte care se află în clădirea mănăstirii. Muzeul va avea ca tematică pelerinajul bisericesc şi mănăstiresc în perioada cuprinsă între secolul al XVII-lea şi până în prezent.
Potrivit părintelui paroh Andreas Reinholz, în mănăstire se află, în prezent, 500 de obiecte votive, o parte din această colecţie fiind supusă deja cercetărilor. De asemenea, la intrarea în muzeu este prevăzută amenajarea unei camere de proiecţie video şi multimedia.
Pentru valorificarea durabilă a ansamblului şi includerea în circuitul turistic se vor crea funcţiuni noi pentru muzeul votiv, spaţii multifuncţionale pentru evenimente şi un centru info-turistic, o bibliotecă cu peste 10.000 de volume, sisteme de iluminat arhitectural, amenajări peisagistice.
‘Oamenii vin aici să se roage, dar şi să vadă şi să afle ceva despre trecutul acestei mănăstiri, aici urmând să găsescă foarte multe lucruri. În cadrul proiectului se va reface o parte a clădirii, unde va fi amenajat un muzeu, care va reflecta istoria Ordinului Franciscan din sud-estul Europei şi un altul cuprinzând obiectele noastre de valoare. În anul 2011, media pelerinilor care ne-au vizitat a depăşit 200 de persoane pe zi, acesta fiind cel mai vizitat loc din judeţul Arad’, a adăugat părintele Andreas Reinholz, preot paroh al Basilicii Minor „Maria Radna”. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/BasilicaMariaRadna)
