ARAD: Mănăstirea Bezdin

Bezdin1

Situată la 36 km vest de Arad, Mănăstirea Bezdin cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” datează din anul 1539, fiind una dintre puţinele mănăstiri ortodoxe sârbe din România ce se mai păstrează.

Numele mănăstirii care se află la 5 kilometri de satul Munar vine de la pârâul Bezdin, care formează o serie de mlaştini cu mult stufăriş în partea vestică a lăcaşului de cult. De obicei, cei care ajung la mănăstire sunt turiştii care vin în Parcul Natural Lunca Mureşului, pentru a vedea nuferii din bălţile de la Bezdin.

Bezdin2

Mănăstirea a fost construită în mijlocul unei păduri dese, spre a fi ferită de duşmani, însă în timp pădurea a fost tăiată, astfel că aceasta se află acum între digul din spatele lăcaşului de cult şi râul Mureş.

După cum consemna ieromonahul Leontie Bogojevici pe o filă de Psaltire aflată acum la Vârşeţ, în Serbia, construirea Sfintei Mănăstiri Bezdin s-a început în anul 1539, prin râvna lui Iova Iaksici din Nădlac care, împreună cu familia sa, a contribuit financiar la ridicarea mănăstirii, acesta vieţuind ulterior mulţi ani aici. Se întâmpla în anul 1539, pe vremea arhimandritului Ioasaf Milutinovici, lucrările finalizându-se cu ajutorul credincioşilor.

Bezdin3

În timpul ocupaţiei otomane, Mănăstirea Bezdin a fost incendiată de turci, dar călugării au rămas pe loc. Au construit o biserică din lemn în care au slujit ani de zile, până au reuşit să construiască o altă mănăstire, mai mare. Biserica din cărămidă a fost ridicată în anul 1690, în stil bizantin, în formă de treflă cu trei abside.

Bezdin4

După 1740, urmează o perioadă de dezvoltare a mănăstirii, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici, care a venit la Bezdin de la Mănăstirea Vincia, din Serbia, împreună cu obştea, de unde au fugit fiind prigoniţi de turci. Printre multele obiecte de cult deosebit de valoroase, aceştia au adus şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, provenită de la Muntele Athos.

Comunitatea sârbă din această zonă a frecventat lăcaşul de cult şi a ajutat la dezvoltarea şi funcţionarea lui. În anul 1753, Ştefan Teneţchi, cunoscutul pictor arădean de origine sârbă, a pictat iconostasul bisericii, iar în anul 1755 a fost executată lemnăria şi donată sfânta masă din marmură pentru altar. Ştefan Teneţchi a Bezdin5fost renumit în întregul Ardeal, după ce a realizat picturile iconostasului din Catedrala greco-catolică din Blaj, dar şi din alte importante biserici.

În mănăstire a locuit, între anii 1783-1789, arhimandritul Gherasim Adamovici, devenit apoi episcop ortodox de Sibiu (1789-1796), unul dintre promotorii revendicărilor româneşti expuse în “Supplex Libellus Valachorum”.

Comunitatea sârbă l-a adus în anul 1802 pe pictorul Jacov Orfelin, care a pictat un iconostas complet nou, iar în 1833 au fost executate importante lucrări de reparaţii. Între anii 1912-1922, la Bezdin a lucrat marele pictor sârb Ştefan Alexici, care a executat mari compoziţii picturale, aflate astăzi la Vicariatul Ortodox Sârb din Timişoara, spre bună păstrare. Tot acolo se află şi o parte din pictura iconostasului – părţile demontabile – precum şi cea mai mare parte o bogatei biblioteci a mănăstirii.

Biserica este închisă de cele trei aripi ale ansamblului mănăstirii, construite în secolul al XVIII-lea, etajate la sud şi la vest şi parter la nord, care adăpostesc chiliile călugărilor, paraclisul, stăreţia, sufrageria şi alte dependinţe. În anul 1771, mănăstirea avea peste 52 de încăperi, în acei ani vieţuind aici 16 călugări.

Bezdin6

Mănăstirea de la Bezdin a supravieţuit peste timp, până în anul 2000, aici neexistând nici măcar curent electric. Însă chiar dacă obştea a fost săracă prin numărul ei, puternica spiritualitate a fost păstrată şi transmisă mai departe de Maica Anghelina, stareţa mănăstirii, care a venit la Bezdin în data de 10 octombrie 1992, după ce anterior fusese monahie la Bodrog timp de 5 ani.

În semn de recunoaştere pentru eforturile şi calităţile sale, Maicii Anghelina i-a fost conferit de către episcopul Luchian, administratorul tuturor aşezămintelor monahale ortodoxe sârbe din România, dreptul de a purta cruce şi toiag, cea mai înaltă recunoaştere acordată unei femei ortodoxe trecute la monahism.

Bezdin8

Din păcate însă, la sfârşitul lunii octombrie 2014, Maica Anghelina a trecut în lumea celor drepţi, la 84 de ani, după ce a luptat zeci de ani cu o boală necruţătoare, slujba de înmormântare a celei care a fost stareţa mănăstirii fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu episcopul Luchian.

Sfântul lăcaş nu va rămâne însă pustiu după plecarea Maicii Anghelina în lumea celor drepţi, ea aducând aici la Bezdin, în urmă cu câţiva ani, un călugăr din Serbia, care a fost hirotonisit ca preot al mănăstirii. (Text: Agerpres, Foto:crestinortodox.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *