Ansamblul Bisericii evanghelice fortificate din Viscri

biserica-Viscri-01

Cetatea ţărănească din Viscri, construită în secolele XIII-XVII, este amplasată pe o înălţime deasupra aşezării. Biserica din centrul acestui ansamblu este o biserică-sală reconstruită în stil gotic pe locul unor construcţii romanice mai vechi, din perioada anterioară colonizării germane.

Din decorul sculptat în piatră al construcţiei se păstrează un capitel cu ciubuce, singurul de acest tip cunoscut pe teritoriul României, potrivit prezentării făcute acestui ansamblu de către Direcţia judeţeană pentru Cultură  Braşov. În primul sfert al secolului XVI, biserica a fost fortificată şi a fost construită incinta interioară.

Satul Viscri, aflat la 42 de km de Sighişoara, judeţul Btasov, face parte din cele şapte sate din Transilvania înscrise pe lista patrimoniului cultural UNESCO. Aceste sate din Transilvania, cu bisericile lor fortificate oferă o imagine vie a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Cele şapte sate înscrise, fondate de saşi, sunt caracterizate printr-un sistem specific de construcţie, model de aşezare şi organizare a gospodăriei, care s-a păstrat de la sfârşitul Evului Mediu. Ele sunt dominate de bisericile fortificate, care ilustrează stilurile de construcţie din secolele XIII-XVI, potrivit prezentării UNESCO.

Colonizarea saşilor, populaţie de origine germană, în Transilvania a început în secolul al XII-lea şi s-a încheiat la începutul secolului al XIV-lea, localităţile fondate de aceştia (cca. 250) acoperind un teritoriu îngust, în sudul şi estul Transilvaniei, de-a lungul arcului carpatic, se arată în prezentarea satelor cu biserici fortificate din Transilvania înscrise în lista UNESCO, făcută de către Institutul Naţional al Patrimoniului (INP). Prezenţa saşilor pe aceste meleaguri a avut ca fundal o istorie locală frământată, dominată de ameninţări interne şi externe. Primul eveniment, care a pus la încercare coloniile în curs de constituire, a fost năvălirea tătară din 1241-1242.

În urma atacurilor, regalitatea a încurajat fortificarea localităţilor, iar coloniile au aplicat practicile defensive din regiunile de origine: localitatea era lăsată pradă invadatorilor, comunitatea refugiindu-se într-o fortificaţie uşor accesibilă, potrivit sursei citate. Fortificarea, în primul sfert al secolului al XVI-lea, a tuturor bisericilor din satele săseşti de pe pământurile regale (circa 200 biserici fortificate), a urmat invaziilor de această dată turceşti, de la sfârşitul secolului al XIV-lea.

Biserica de la Viscri face parte din categoria bisericilor fortificate, tipice pentru zonele colinare, care au elemente defensive dispuse aproape în egală măsură pe biserică şi pe incintă. Restructurarea acestor biserici s-a făcut prin desfiinţarea navelor laterale, deasupra navei principale au fost ridicate etaje de apărare, turnul vestic a fost transformat în reduit, iar corul a fost suprapus de un bastion. Biserica a fost înconjurată cu o incintă fortificată. La Viscri, fortificaţia cuprinde în modul cel mai egal şi armonios atât incinta cât şi biserica, potrivit prezentării INP.

biserica-Viscri-02

Ansamblul de Viscri este format din biserica fortificată şi două incinte de apărare, prima incintă fiind întărită cu şase turnuri de apărare. Construcţia este formată dintr-o singură navă de formă trapezoidală, cu laturile de 13,39m (N), 6,61m (E), 13,40m (S), 5,91m (V), rezultată în urma extinderii, în primul sfert al secolului al XVI-lea a vechii capele romanice din secolul al XII-lea şi contopirii cu vechiul turn donjon din secolul al XIII-lea, arată site-ul patrimoniulnational.ro, ce prezintă proiectul Monumente din România aflate sub protecţia UNESCO.

Faţada bisericii prezintă, în jurul corului, contraforturi legate la partea superioară cu arce în spatele cărora se află goluri de aruncare.

Faţada sud a navei este marcată de pridvoarele din faţa accesurilor în biserică. Faţada dinspre vest este o suprafaţă plană cu nivelurile marcate de golurile de tragere. Faţada dinspre nord a navei este fără goluri.

biserica-Viscri-03

Altarul clasicist conţine tabloul cu scena “Lăsaţi copii să vină la mine”, semnat de pictorul Pankratz din Rupea. Emporele şi tribunele din secolele XVII-XIX sunt create în stilul mobilierului popular pictat; în navă, tribuna de vest este datată 1694, empora de sud, din 1783, iar tribunele din cor din 1795 şi 1833. Amvonul cu baldachin, în stil baroc popular, datează din 1791. Cristelniţa este construită dintr-un capitel cu ciubuce aşezat pe un fragment de coloană, ambele provenind de la empora capelei din secolul al XIII-lea. Orga a fost instalată în empora aflată deasupra altarului, în 1723.

În turnul porţii sunt instalate 4 clopote: cel mare, cu siluetă sveltă, nedecorat, datat secolul al XV-lea; clopotul cel mijlociu poartă inscripţia gotică “Magister Johes von Schesburg 1748”, iar cel mic, nedatat, este decorat cu medalioane reprezentând un leu, un cerb, moartea şi un pui de căprioară; clopotul ceasului este nedatat. (Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *