Mp3

ALBUMUL CU AMINTIRI răsfoit de… Alexandru Arşinel

Al-Arsinel-01

Este unul dintre cei mai iubiţi actori români, numele său identificându-se de peste 50 de ani cu teatrul de revistă, dar şi cu umorul de calitate.

De aproximativ 35 de ani realizează un cuplu cu Stela Popescu, unul dintre cele mai longevive cupluri din umorul românesc. De câte ori are ocazia cântă şi o face cu mare plăcere – maestrul Alexandru Arşinel.

AGERPRES: Maestre, aveţi aproape 55 de ani de carieră, o carieră bogată, plină de succes, plină de premii şi, cu siguranţă, plină de amintiri.

Alexandru Arşinel: Fiind atât de plină de amintiri a dat şi pe dinafară şi s-a transformat chiar într-o carte de amintiri, cu un titlu — zic eu — inspirat, ”Alexandru Arşinel de la Dolhasca pe Calea Victoriei”. Amintirile apar la un moment dat, trebuie să faci o inventariere a vieţii care a trecut şi încet-încet să vezi în ce măsură ţi-ai făcut sau nu treaba.

AGERPRES: Aţi venit în 1964 la Teatrul ”Tănase”…

Alexandru Arşinel: În ’64, deci anul ăsta fac 52 de ani de când sunt în această instituţie, sub toate posturile — şi de învăţăcel, şi de actor în devenire, pentru că la Teatrul ”Tănase” venind, nefiind o şcoală care să te facă să te apropii mai uşor de profesie, Institutul de teatru neavând o secţie, acum cele private au secţie de revistă, chiar eu am lucrat la un moment dat la Facultatea Ecologică…

AGERPRES: Aţi predat acolo.

Alexandru Arşinel: Da, am avut-o asistentă pe regretata Anda Călugăreanu, de unde au apărut câţiva copii buni, şi în rest, şcoala adevărată o faci aici, pe scenă, alături de înaintaşii noştri, furând, explicându-ţi-se, dar mai mult se fură şi dacă se lipeşte, uşor-uşor îţi creezi o anumită personalitate. Cum îmi spunea un coleg, uşor-uşor devin Arşinel.

AGERPRES: Cum spuneam mai devreme, alcătuiţi un cuplu longeviv pe scena teatrului de revistă cu doamna Stela Popescu. Cum s-a format acest cuplu, a cui a fost ideea?

Alexandru Arşinel: Vreau să spun în primul rând că ne-a reuşit. În al doilea rând vreau să spun că în spatele nostru a stat o echipă extraordinară, avându-l pe Mihai Maximilian, creatorul momentelor pe care le-am interpretat, deci având şi o continuitate în ceea ce priveşte cel care avea grijă ca în fiecare stagiune să ieşim cu un spectacol, un adevărat Caragiale al revistei româneşti.

De asemenea, un compozitor de excepţie care scria pentru revistă ca nimeni altul, Vasile Veselovschi, şi un regizor care nu se lăsa, ne bătea la cap chiar dacă la un moment dat aveam treabă sau ziceam ”stagiunea viitoare nu jucăm” se ţinea de capul nostru şi al autorilor şi până la urmă mai ieşea un spectacol, Biţu Fălticineanu. Şi sigur, acest cadru superb, teatrul de revistă, cu această sală superbă. Aşa s-a legat. Ideea a fost, atunci când Bănică (Ştefan Bănică — n.r.) a dispărut din cuplu, până la urmă cel care a bătut cu pumnul în masă a fost Mihai Maximilian. Jucasem într-un spectacol de-al lui fără Stela şi primisem un rol mai de serviciu şi eu l-am transformat într-un rol care a făcut succes. Puiu (Mihai Maximilian — n.r.) zicea că Arşinel e tunar, adică tot ce spune intră, are impact serios cu publicul spectator. Şi uşor-uşor s-a încercat un spectacol şi s-a văzut că a ieşit bine şi aşa am rămas iată, din ’77-’78 până acum sunt 36 de ani.

Al-Arsinel-04

AGERPRES: Aţi început să depănaţi amintiri, aşa că haideţi să răsfoim puţin Albumul cu amintiri, să ne uităm la nişte fotografii. Cu dumneavoastră şi Stela Popescu. Aici sunteţi pe scena de la Grădina Boema, care are o poveste frumoasă, spectacolul este ”Stela, stelele şi Boema”. Eraţi medic…
Alexandru Arşinel: Da, şi Stela..

AGERPRES: Probabil era pacient…
Alexandru Arşinel: Ce frumoasă era! Şi a rămas aşa.

AGERPRES: O altă fotografie, dacă nu mă înşel este vorba despre sceneta cu Billy boy?
Alexandru Arşinel: Da, da, da!

AGERPRES: În care eraţi foarte eraţi foarte supărat când aţi auzit că e şi negru…
Alexandru Arşinel: Da, da.

AGERPRES: Tot la Boema…
Alexandru Arşinel: Vai ce frumoasă!

AGERPRES: Întotdeauna am admirat faptul că v-au reuşit rolurile în travesti. Şi doamnei Stela Popescu i-a reuşit aici…
Alexandru Arşinel: Stela era senzaţională! Cum putea să cânte la chitară şi ce privire avea…

AGERPRES: Ce duet era?
Alexandru Arşinel: Eu făceam o performanţă muzicală de excepţie, cântam ”Mexico, Mexico” şi aveam falsetul ăla sus, că-l luam mai bine decât originalul. Eram în formă vocală foarte bună. A fost un travesti extraordinar, ”Mexicanii”.

AGERPRES: Şi doamna Stela Popescu era chitaristul.
Alexandru Arşinel: Cânta ”Ciunga, ciunga americană”, ce text!

AGERPRES: Tot travesti…
Alexandru Arşinel: Aici eram Gretel, care vine la gară şi preia turiştii străini şi-i ”pârleşte”! (râde — n.r.) cu diferite iodlere.

Al-Arsinel-02

AGERPRES: Şi tot de la ”Stela, stelele şi Boema”, o fotografie cu dumneavoastră cu piciorul în ghips. Aţi jucat până v-aţi rănit…
Alexandru Arşinel: Da, da, aici eram unul care fuge din spital! (râde — n.r.)

AGERPRES: Amintiri frumoase, nu?
Alexandru Arşinel: Da, vai, superbe poze!

AGERPRES: Cu siguranţă aveţi şi mulţi colegi de breaslă cu care aţi avut o prietenie frumoasă.
Alexandru Arşinel: Şi prietenie şi întâlnire pe scenă, cu mulţi chiar am jucat uneori.

AGERPRES: Unul dintre ei este regretatul maestru Ion Lucian.
Alexandru Arşinel: Vai, ce plăcere, pe maestrul Ion Lucian l-am admirat şi l-am iubit şi este singurul om care a construit un teatru în ultimii 70 de ani. Numai eu ştiu cât s-a zbătut, aveam un conclav al directorilor de teatru în Bucureşti şi ne adunam, de fiecare dată săracul numai nu plângea ca să se aloce fondurile necesare să se termine odată teatrul.

AGERPRES: O altă actriţă de comedie foarte dragă publicului — Tamara Buciuceanu Botez.
Alexandru Arşinel: Tamara… cred că eram la radio, nu? Nu… nu, e spectacolul ”Caviar, votcă şi bye-bye”. Piesa se juca într-un studio de radio, în regia lui Dan Puican, Teatrul Naţional radiofonic. Succes mare, cu această piesă am făcut un turneu în peste 30 de ţări, din 1998, vă daţi seama câţi ani sunt!

Al-Arsinel-05

AGERPRES: Cum erau turneele la acea vreme? Şi în ţară, şi afară…
Alexandru Arşinel: Să ştiţi că în general turneele seamănă între ele, sunt oameni care te aşteaptă cu drag. Cel puţin după revoluţie am fost invitaţi în toate ţările lumii de grupuri de români care se stabiliseră şi ne ţineau minte de aici, mai ales de la grădina Boema, care reprezenta la vremea respectivă o adevărată ”baricadă” a revistei româneşti, se spuneau lucruri extrem de curajoase şi lumea venea acolo buluc, se bloca efectiv strada.

AGERPRES: Se spuneau lucruri serioase într-o formă…
Alexandru Arşinel: Subtilă şi deja ceea ce spuneam, acest mesaj uşor ascuns, era foarte bine înţeles de publicul spectator.

AGERPRES: Găseau probabil o rază de speranţă în tot ceea ce spuneaţi dumneavoastră. Aici este…
Alexandru Arşinel: Lansarea unei casete.

Al-Arsinel-03

AGERPRES: Exact, ”O stea printre stele”.
Alexandru Arşinel: Ioana Bogdan s-a ocupat (Ioana Bogdan, cunoscut om de televiziune — n.r.).

AGERPRES: Aţi fost unul dintre artiştii nelipsiţi la Galele ”Zece pentru România”. Aici sunteţi în momentul în care primiţi premiul pentru cel mai bun actor, în 2007.

Alexandru Arşinel: Sunt amintirile care… ştiu eu, performanţele mele artistice au fost cel mai generos răsplătite pentru că au fost premiile date de public prin sondaje, n-a fost nevoie să trec prin judecata criticilor şi oamenilor de specialitate, pe care uneori îi trec între ghilimele, ci a fost pornită din ceea ce simţea publicul spectator.

AGERPRES: Tot la capitolul premii, un premiul al revistei Actualitatea muzicală, în 2008, sunteţi alături de Marina Voica.
Alexandru Arşinel: Aaa, Marina Voica, sunt mai mulţi aici… A fost un premiu care m-a ”tuşat”, pentru că a fost un premiu de manager mai mult…

Al-Arsinel-06

AGERPRES: Întâmplător sau nu, tot alături de Marina Voica aţi sărbătorit 50 de ani de carieră pe scena Sălii Palatului, avem o fotografie cu dumneavoastră din acest spectacol.
Alexandru Arşinel: Da, s-au luat lucruri frumoase din sală, am primit un buchet de crizanteme (râde — n.r.). Un gest foarte frumos al directorului de atunci al Sălii Palatului, organiza anual sărbătorirea unor artişti şi aici împlinisem eu şi Marina Voica 50 de ani de carieră. Ce amintiri puteţi să-mi depănaţi, extraordinar!

AGERPRES: Aţi luptat foarte mult pentru a reda circuitului artistic această sală, acest teatru. Cam câţi ani?

Alexandru Arşinel: Şapte ani, dar în perioada aia am reuşit o altă performanţă, să readuc sala de pe Lipscani, ”Rapsodia”, s-o redau circuitului instituţiilor de spectacol din Capitală în condiţii extrem de vitrege. Lipscani-ul era răsucit, era scormonit de buldozere şi de alte utilaje şi sala nu arăta prea bine şi atunci am primit aprobarea primăriei să investim ceva bani acolo ca să putem juca în condiţii civilizate şi multe dintre performanţele teatrului din anii aceia sunt legate de sala ”Rapsodia”. Am luptat foarte mult, pentru că ăsta a fost scopul pentru care am acceptat funcţia de director.

AGERPRES: Din 1999 sunteţi director.
Alexandru Arşinel: Da.

Al-Arsinel-07

AGERPRES: Avem câteva fotografii de la spectacolul prilejuit de redeschiderea acestei săli. Aici sunteţi alături de doamna Stela Popescu, într-o scenetă, iar la final de spectacol alături de toţi actorii prezenţi — Valentina Fătu, Nae Lăzărescu…

Alexandru Arşinel: Nae — Dumnezeu să-l odihnească—, Stela lu’ Popescu, Arşinel, Vasile Muraru, Cristina Stamate, Adrian Enache. O pleiadă de artişti de vârf ai divertismentului românesc, ai revistei româneşti.

AGERPRES: Şi încă o imagine din spectacolul ”Nimic despre papagali”, din 2009. Sunteţi înconjurat de balerine…
Alexandru Arşinel: De ”papagaliţe” (râde — n.r.). Fete foarte talentate.

AGERPRES: Am văzut distribuţia mai multor spectacole, aveţi nişte artişti valoroşi în fiecare spectacol. Aici sunteţi alături tot de o veche colegă, foarte veche şi ea în teatrul de revistă, Cristina Stamate.

Alexandru Arşinel: Cristina, excepţională colegă, am jucat lângă ea un rol pe care regret că nu l-am imprimat, ”Doctore, sunt al dumneavoastră”, un spectacol excepţional unde Patrichi (coregraful Cornel Patrichi — n.r.) şi-a arătat toată capacitatea, tot talentul în a monta un spectacol aşa cum şi-a dorit ani de zile şi unde eu cu Cristina ”baletam” alături de balet în spectacol. Foarte reuşit. Regret că n-am reuşit să-l imprim.

Al-Arsinel-09

AGERPRES: În memoria lui Mihai Maximilian, dumneavoastră şi Stela Popescu acordaţi premii tinerilor talentaţi. Aici este un astfel de moment.
Alexandru Arşinel: Ani de zile am făcut lucrul ăsta, am încercat să-i încurajăm şi să-i motivăm — pentru că erau premii nu numai în diplome, şi în bani—, să-i legăm de instituţia noastră şi să se simtă ca acasă aici. Să nu aibă niciun complex vizavi de ceilalţi.

AGERPRES: O poză care nu e din spectacol, cred că e chiar la dumneavoastră în birou, cu doamna Stela Popescu.
Alexandru Arşinel: (râde — n.r.) Şi ea sprijinindu-se de mine, adică ”vezi, nu te da tu director, că tot eu”…

AGERPRES: Dincolo de faptul că sunteţi un cuplu artistic, sunteţi şi foarte buni prieteni. Spuneţi-mi care este secretul longevităţii acestei prietenii, al longevităţii acestui fel de a colabora pe scenă?

Alexandru Arşinel: Cred că liantul principal în toată treaba asta este Stela. Ea este mai înţelegătoare, mai iertătoare, e o fată deşteaptă, acum nu că eu n-aş putea gândi mai mult, dar ea a fost mai tolerantă, eu mai coleric. Aici semăn cu mama, Dumnezeu s-o odihnească, dar sunt un om care acum mă supăr şi în cinci minute mi-a trecut supărarea, ori Stela a înţeles lucrurile astea. Şi dincolo de treaba asta am făcut un cuplu care ne-a prins bine din toate punctele de vedere. Şi ca popularitate, şi ca situaţie materială, treaba asta se face cu dorinţa de a avea succes, dar şi de a avea o viaţă ceva mai bună, de a nu ne gândi la ziua de mâine, de a ne gândi la ziua de poimâine.

Sigur că uneori se mai simte lucrul ăsta, unii ne invidiază, alţii ne aduc aminte mereu că avem o situaţie mai bună, iar eu le aduc aminte mereu că în viaţa asta nici eu, nici Stela n-am construit coloane în crâşme sau în altă parte, am stat, ne-am chibzuit banii pentru a ne ajuta familia, pentru a realiza ceva în viaţă, pentru că numai aşa, de dragul de a fi arătat cu degetul pe stradă că eşti talentat, că eşti bun, merge, dar parcă vrei să şi laşi ceva în urmă.

Al-Arsinel-08

AGERPRES: Dincolo de spectacole de teatru, spectacole la radio sau la televiziune, aţi lăsat în urmă şi nişte albume cu muzică, pentru că sunteţi pasionat de muzică. Aici suntem la lansarea albumelor ”Cântece de Crăciun” şi un album de ”Evergreen”-uri.

Alexandru Arşinel: Am vreo şapte CD-uri şi am şi vreo două LP-uri făcute înainte de Revoluţie. Iar dacă o să mă întrebaţi ce am iubit mai mult, pe lumea asta, cântecul l-am iubit mai mult. Iar unul dintre cele mai mari complimente ca interpret, cântăreţ, care mi s-au făcut venea de la lăutarii care erau în spate, pe scenă, acompaniau în spectacol, şi după ce cântam şi treceam prin faţa lor (râde — n.r.) aproape de fiecare dată îmi spunea câte unul: ”Nea Sandule, ne-ai răcorit!” Mi-a plăcut să cânt foarte mult şi aici îl moştenesc pe tata. Avea voce foarte frumoasă.

AGERPRES: Aici sunteţi dumneavoastră pe scenă, într-un rol din spectacolul prilejuit de împlinirea a 35 de ani de cuplu Arşinel — Stela Popescu.
Alexandru Arşinel: Arătam binişor. ”Aplauze, aplauze”, da.

AGERPRES: Vorbeaţi mai devreme despre cărţi. Aveţi mai multe cărţi lansate. Avem o imagine de la lansarea la ”Gaudeamus” a cărţii ”Şi a fost mâna lui Dumnezeu”, sunteţi alături de Felicia Filip.

Alexandru Arşinel: Şi de doctorul Vasile Ciubotaru, cel care m-a operat pe coloană. Am trecut la un moment dat prin câteva momente mai dificile şi am realizat că avem — în familia mea — un grup de prieteni medici de o calitate deosebită, printre care şi fostul rector al Universităţii de Medicină Florian Popa, şi am reuşit într-un fel sau altul să-i cunosc şi din interior, şi din viaţa privată. Vasile Ciubotaru se lăuda într-un interviu că m-a cunoscut şi pe dinafară şi pe dinăuntru… Medici de o valoare inestimabilă, şi ei, şi profesorii lor.

Suntem o ţară în care încă nu ne arătăm recunoştinţa. Ce pot să spun despre acest minunat doctor Lucan — profesorul Mihai Lucan — care mi-a redat viaţa şi speranţa de a mai prinde câţiva ani? Ce pot să spun despre un organism care la 77 de ani funcţionează datorită acestei minuni (transplantul — n.r.) care se realizează şi în România?

Al-Arsinel-11

AGERPRES: Încă o fotografie, tot cu un actor iubit de oameni, aici sunteţi la spectacolul dedicat lui Florin Piersic la împlinirea a 50 de ani de activitate. Sunteţi doi actori iubiţi…
Alexandru Arşinel: Florin… Este un actor cu un şarm extraordinar şi care îşi cunoaşte calităţile.

AGERPRES: Tot de la spectacolul dedicat lui Florin Piersic, împreună cu doamna Stela Popescu, probabil că aţi spus o scenetă, ceva…
Alexandru Arşinel: Da, da. Ne-a făcut mare plăcere să participăm.

AGERPRES: În 2015 aţi primit o stea pe Aleea Celebrităţilor, în Piaţa Timpului. Este o iniţiativă frumoasă a Teatrului Metropolis şi a lui George Ivaşcu.

Alexandru Arşinel: Da, foarte frumoasă, şi susţinută la modul onorabil de domnul doctor Oprescu (Sorin Oprescu — n.r.). Eu niciodată nu i-am spus ”domnule primar”, întotdeauna i-am spus ”domnule doctor”, pentru că mi s-a părut că această calitate depăşeşte orice altă funcţie. Un om care dă viaţă şi salvează oameni… Eu, în faţa doctorilor sunt la pământ, efectiv, adică îi respect extraordinar.

AGERPRES: Lângă dumneavoastră este Vasile Muraru.
Alexandru Arşinel: Da, coleg excepţional şi unul dintre cei care reprezintă o adevărată coloană a teatrului de revistă şi în acelaşi timp o persoană care reprezintă, dă siguranţa că teatrul are oameni de prestigiu pentru viitor.

Al-Arsinel-10

AGERPRES: Dincolo de teatru, film, muzică şi tot ce înseamnă viaţă artistică, vă place şi sportul. Aici sunteţi la un meci de fotbal împreună cu Andreea Esca.
Alexandru Arşinel: A, da, Andreea, nici nu ştiu unde a fost asta…

AGERPRES: Meciul România-Franţa, în 2011.
Alexandru Arşinel: 2011… Da, am fost invitat atunci la inaugurare, la Arena Naţională, mi-a plăcut că aveam chestia asta la gât, adică eram printre oficialităţi!

AGERPRES: Şi pentru că vă place sportul, e firesc să fiţi prieten cu sportivi. Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă alături de dumneavoastră la un eveniment — ”Campioni de legendă” — dedicat valorilor sportului.

Alexandru Arşinel: Sunt prieten foarte bun şi cu o altă legendă a sportului românesc, Ilie Năstase. Cu Ilie mă ştiu din ”ilegalitate”, înainte de a mă căsători, a fost la nunta mea, şi Țiriac trebuia să vină, dar ţin minte că la întoarcerea în Bucureşti, socrul meu a spus: ”A trecut ăla care joacă tenis”. ”Ilie” zic. ”Nu, Țiriac. Şi mi-a cerut sarmale” (râde — n.r.).

AGERPRES: Referindu-ne la faptul că viaţa de artist înseamnă şi multe turnee, şi multe plecări, lipsa de acasă pentru perioade lungi, cât de importantă este familia, susţinerea familiei pentru un artist?

Alexandru Arşinel: Determinantă a fost soţia mea pentru a ţine şi familia, şi pentru cei doi năzdrăvani ai mei, doi băieţi, dar care s-au înşurubat bine la situaţia care exista. Cel mare a făcut sport de performanţă, n-avea timp s-o ia razna, cel mic, ca fire, era mai blând, mai cumsecade, aşa că soţia s-a ţinut de capul lor, îi ameninţa cu mine, ”te spun lui tata”.

Dar tata nu i-a plesnit niciodată, mai aveam din când în când câte-o discuţie cu ei, mă emoţionau când îmi cereau câte ceva şi-mi era greu să fac rost, pentru că nu exista, dar în general copiii au avut o evoluţie normală, s-au încadrat în ceea ce înseamnă normalitate în viaţa unui elev, fără să fie excepţionali, fără să iasă din rând, dar la un liceu foarte bun, ”Lazăr”, cine a apucat să intre la ”Lazăr”, chiar şi Andreea Esca tot acolo a terminat, ieşeau copii buni care intrau la facultate, adică te uitai în jur, mai toţi din clasă erau super.

Al-Arsinel-12

AGERPRES: Sunteţi mulţumit, aveţi o familie frumoasă, aveţi copii realizaţi, aveţi şi trei nepoţi, să vă trăiască, să fie sănătoşi…
Alexandru Arşinel: Da, trei, Maria, Adrian şi Rareş, sunt trei copii buni. Maria şi Adrian sunt la şcoală, Rareş e şi el la clasa zero, va fi în clasa întâi, am în general motive de satisfacţie. Numai că vârsta îţi mai dă semnale din când în când şi te superi că nu mai poţi să fii la nivelul anilor trecuţi, dar avem mult optimism.

AGERPRES: Şi aveţi şi aceste amintiri foarte frumoase.
Alexandru Arşinel: Extraordinare!

AGERPRES: Întrucât v-au plăcut fotografiile…
Alexandru Arşinel: Enorm, enorm!

AGERPRES: … vi le facem cadou.
Alexandru Arşinel: Ce bucurie îmi faceţi, după amiază am să stau să i le arăt soţiei mele şi o să i le arăt şi Stelei.

AGERPRES: Şi vă mulţumim că aţi fost de acord să depănăm împreună amintiri.
Alexandru Arşinel: Cu mare drag.

AGERPRES: Vă doresc mult succes, sănătate, în tot ce faceţi, să aveţi numai realizări!
Alexandru Arşinel: Sărut mâna, Doamne ajută. (Text. foto si video: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *