Mp3

ALBA: Sala Unirii

Sala-unirii-Alba2

Sala Unirii din Alba Iulia, clădirea în care la 1 Decembrie 1918 a fost proclamată Unirea Transilvaniei cu România şi în care sunt expuse Documentele Unirii, poate fi comparată, prin simbolurile ei, cu Capitoliul Statelor Unite ale Americii, consideră directorul general adjunct al Muzeului Naţional al Unirii (MNU), Constantin Inel.

Sala Unirii este un templu naţional. Este locul unde România modernă se naşte. Făcând o comparaţie, putem spune că este ca şi Capitoliul SUA. Aşa cum au americanii Sala Capitoliului, aşa avem noi, în România, Sala Unirii. Este locul unde se pot vedea documentele originale, legate în şase volume, care au stat la baza semnării Declaraţiei Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918″, a declarat Constantin Inel.

Acesta este de părere că importanţa şi sacralitatea acestui loc trebuie să fie consacrate şi de către autorităţile din ziua de astăzi, importanţă care să fie materializată printr-o susţinere la nivel naţional în vederea renovării clădirii.

“Cred că este o datorie naţională şi ar fi o măsură de urgenţă naţională ca acest loc simbolic, Sala Unirii, să fie restaurat şi renovat până cel mai târziu la împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire (2018 – n.r.)”, a spus directorul general adjunct al MNU Alba Iulia.

Ultima modificare a Sălii a avut loc după 1989, când a fost schimbată pictura de pe cele două nişe, pictură care, speră reprezentanţii muzeului, să fie înlocuită cât de curând, iar întreaga clădire să intre într-un proces de restaurare şi reabilitare.

Fiind monument de categoria A, Sala Unirii, care face parte din complexul MNU, poate fi restaurată doar după obţinerea avizelor necesare, reprezentanţii muzeului, împreună cu cei ai Consiliului Judeţean Alba, în subordinea căruia se află, urmând să elaboreze un proiect în acest sens.

 

Directorul general al MNU, Gabriel Rustoiu, a menţionat că a fost descoperită în depozitele muzeului pictura pe pânză, cu Galeria Voievozilor, realizată în urmă cu aproape o sută de ani de un pictor francez şi care, spune acesta, ar trebui repusă la locul său.

Imobilul Sălii Unirii a fost ridicat între 1898 şi 1900, pe locul în care a funcţionat o ospătărie, pentru a servi ca şi cazinou pentru militarii din armata austro-ungară staţionaţi în garnizoana cetăţii din Alba Iulia. Clădirea era cunoscută ca şi Cazina Militară, fiind locul în care se ţineau serbări şi baluri.

A fost aleasă ca şi loc în care să se întrunească în 1 Decembrie 1918 cei 1.228 de delegaţi fiindcă era cea mai mare clădire din Alba Iulia care putea găzdui un asemenea număr de oameni.

Sala Unirii a găzduit şi banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării la 15 octombrie 1922, Serbărilor Unirii din 20 mai 1929 şi a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Cloşca şi Crişan la 14 octombrie 1937.

După Marea Unire, ţinându-se cont de importanţa simbolică extrem de mare pe care a obţinut-o edificiul după acest act istoric, clădirea a fost modificată. Astfel, în 1921-1922, a fost modificat interiorul, s-au construit cele două nişe – nişa sudică şi cea nordică, pe frescele cărora a fost amplasată o pictură pe pânză.

 

Tot atunci a fost modificată şi intrarea în clădire, sub forma unui arc de triumf. Pe frontispiciul ei este o inscripţie în limba latină, redactată de către Nicolae Iorga, prin care se consemnează importanţa locaţiei şi a actului din 1918.

După 1948, Sala Unirii a intrat într-o perioadă de uitare, acordându-i-se din nou importanţă după instaurarea regimului Ceauşescu şi a politicii naţionaliste dusă de acesta, a declarat purtătorul de cuvânt al MNU, Liviu Zgârciu.

Cu ocazia Semicentenarului Unirii, în 1968, clădirea este din nou modificată. Pictura pe pânză este înlocuită cu o pictură murală, direct pe zid, printre cei trei autori fiind şi Horea Piliuţă. Pictura, extrem de reuşită, a fost înlocuită de cea realizată în urmă cu peste două decenii şi care va fi schimbată cât de curând, a menţionat Liviu Zgârciu.

Cele mai recente intervenţii au avut loc după 1989, când deasupra şemineelor a fost aşezată stema actuală a României, iar pe peretele vestic al Sălii au fost fixate patru plăci de marmură în care erau consemnate actele Unirii, respectiv textele Rezoluţiei Unirii şi a Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu România, votată la 29 decembrie 1919 de către Parlamentul ţării. Tot atunci este montată pardoseala de marmură albă, respectiv marmură roşie pe pereţi.

De asemenea, în sala interioară au fost amplasate busturile Regilor Ferdinand şi Maria, creaţie a scuptorului Vlad Ciobanu.

 

Sala Unirii adăposteşte o expoziţie permanentă consacrată momentului 1918, piesele expuse fiind de o valoare deosebită.

Instituţia deţine importanta colecţie de Documente ale Unirii, aproape 6.000 de acte originale, clasate în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Naţional al României, care au fost donate în anul 1929, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, de Asociaţia ASTRA. Între ele se găsesc şi celebrele credenţionale, cu numele celor 1.228 de delegaţi de pe tot cuprinsul Transilvaniei prezenţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

 Sala_Uniriii-Alba

“Documentele Unirii” reprezintă cea mai mare şi mai valoroasă colecţie de documente ale Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918.

Colecţia de documente poate fi şi accesată de către publicul larg. În urma unui îndelungat proces de prelucrare, realizat de restauratorii Alexandru Ştirban şi Maria Zgârciu, “Documentele Unirii” au fost introduse în circuitul expoziţional al Sălii Unirii. Astfel, accesul la ele este facilitat şi publicului larg, nu numai specialiştilor, prin intermediul unui infochioşc, care permite răsfoirea lor, pagină cu pagină.

Important obiectiv turistic, clădirea găzduieşte din 1998 şi o expoziţie etnografică.

Impresionantă este atât colecţia de icoane, cum ar fi cele realizate de pictorii din familia Poenarilor, de la Laz – Savu, Simion, Ilie I, Partenie, Ilie II, Aron şi Maria Deac Poenaru, cât şi cea de textile, extrem de vastă. Printre piesele expuse se află un cojoc săsesc din 1896, un cojoc femeiesc din 1882, un pieptar bărbătesc din 1891 şi o cămaşă bărbătească din 1890.

Impresionantă este şi colecţia de cruci de lemn pictate, care cuprinde exemplare datate 1780, 1803, 1857, 1863 etc.

Accesul în Sala Unirii din Alba Iulia, simbol al unităţii naţionale a poporului român, este gratuit de anul trecut, când, la iniţiativa autorităţilor judeţene în subordinea cărora se află muzeul, a fost eliminată taxa care trebuia plătită pentru vizitarea clădirii.

“Cred că fiecare om, fie el român sau străin, care vrea să vizite Sala Unirii şi să cunoască cea mai importantă pagină din istoria noastră naţională, trebuie să o poată face fără a plăti o taxă. Aducem, astfel, un omagiu înaintaşilor noştri şi luptei lor pentru făurirea României moderne, punând mai bine în valoare patrimoniul cultural şi tezaurul istoric naţional”, a declarat, atunci când a fost luată decizia eliminării taxei, preşedintele CJ Alba, Ion Dumitrel.

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru “unitatea naţională a tuturor românilor”.

Pe lângă cei 1.228 de delegaţi, la Alba Iulia au venit, după cum menţionează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: “cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”.

În timp ce pe câmpul lui Horea, mulţimea aştepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofiţerilor din Alba Iulia delegaţii se adunaseră.

Lucrările şedinţei au început la ora 10,30.

Dintr-un colţ al sălii izbucneşte cu energie vechiul cântec patriotic “Pe-al nostru steag e scris unire”. Întreaga asistenţă îl cântă cu o însufleţire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfăşura întreaga zi. Rând pe rând, îşi fac apariţia membrii Consiliului Naţional Român Central primiţi cu ropote de aplauze. Ultimul soseşte George Pop de Băseşti – preşedintele CNRC, ultimul în viaţă dintre memorandişti.

În sală se aflau 680 de delegaţi aleşi în cele 130 de circumscripţii electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanţii episcopiilor româneşti, societăţilor culturale, institutelor de învăţământ superior şi şcolilor medii, reuniunilor învăţătoreşti, reuniunilor de meseriaşi şi femei, delegaţii Partidului Social Democrat Român, gărzilor naţionale şi ai societăţilor studenţeşti. În total, 1.228 de delegaţi.

În discursul său, George Pop de Băseşti a amintit marile momente ale luptei naţionale a românilor conchizând: “Vrem să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc”.

 

A urmat la cuvânt Vasile Goldiş care a spus: “Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar, odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Țara Românească”.

În finalul discursului său, Vasile Goldiş a dat citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale:

“I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Țara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

  1. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

  1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

  1. Egală îndreptăţire şi deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.

  1. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

  1. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

  1. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.

  1. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

  1. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.

  1. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă România.

  1. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acestor naţiuni.

 Sala-unirii-Alba

VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.

VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumitei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.

  1. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Țara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii”.

Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.

Pentru ca mulţimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălţat, ca şi la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit mulţimii liderii mişcării naţionale.

“În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpaţi şi-a rostit voinţa nestrămutată de a se uni cu fraţii lui de un sânge din România. Prin această rostire înţeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârşită. Dacia lui Traian şi România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul şi-a luat fiinţă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ”, scria ziarul “Libertatea”.

La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

În 1990, la 27 iulie, Parlamentul României hotărăşte ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Naţională a României. Primul 1 Decembrie ca zi naţională a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990. (Text: Agerpres, Foto: cjalba.ro, ghidulmuzeelor.cimec.ro, commons.wikipedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *