ALBA: Municipiul Alba Iulia

Alba Iulia

Pe valea Mureşului, în zona de confluenţă cu râul Ampoi, la poalele sudice ale dealurilor Aiudului şi la o altitudine medie de 235 m, se întinde reşedinţa administrativă a judeţului Alba, municipiul Alba Iulia, cu 63.536 locuitori (la recensământul din 2011).
Aşezare cu o existenţă milenară, aşa cum arată Vasile Cucu, în lucrarea sa “Oraşele României” (publicată în 1970), “Alba Iulia constituie punctul spre care converg drumurile din Munţii Apuseni (pe valea Ampoiului), din Ţara Haţegului şi Banat (pe valea Mureşului), din Podişul Târnavelor şi dinspre Ţara Oltului”.

Cercetările arheologice au scos la lumină urme ale locuirii permanente a acestui spaţiu încă din neolitic (mileniul V î.Hr.) aparţinând culturilor Vinca-Turdaş, Petreşti, Coţofeni. De asemenea, au fost descoperite vestigii din epocile bronzului şi fierului.

În această regiune au fost puse bazele vechii aşezări dacice Apoulon, identificată ca fiind cetatea aflată pe creasta masivului stâncos de la Piatra Craivii, la o înălţime de 1.083 m. Mai târziu, după cucerirea Daciei, romanii au construit în apropierea vechiului Apoulon unul dintre cele mai mari castre din Dacia romană, sediul Legiunii a XIII-a Gemina.

În vecinătatea castrului s-a dezvoltat o puternică aşezare civilă, Apulum (continuatorul centrului dacic de la Piatra Craivii), ridicată la rangul de “municipiu” (Municipium Aurelium Apulense) în vremea împăratului Marcus Aurelius, şi apoi la cel de “colonie” (Colonia Aurelia Apulensis), care devine un important centru de exploatare a resurselor aurifere din Munţii Apuseni, a salinelor, dar şi a câmpurilor agricole şi a pădurilor din apropiere. Astfel, Apulum, capitală a Daciei Superior încă din timpul împăratului Hadrian (117-138), ajunge ceva mai târziu, în timpului lui Marcus Aurelius (161-180), reşedinţa Daciei Apulensis.

Castrul_Apulum

După retragerea armatelor şi a administraţiei romane din Dacia (271/275 d.Hr.), viaţa populaţiei autohtone pe teritoriul municipiului Alba Iulia continuă neîntrerupt. În Evul Mediu, aici era un centru fortificat cunoscut în izvoarele istorice de mai târziu sub numele de “Alba Iuliae” sau “Bălgrad” (Oraşul sau Cetatea Albă – nume ce i se trage de la pietrele albe).

În 1097, localitatea este pentru prima oară menţionată documentar. A fost reşedinţă a comitatului Albei, atestat documentar încă de la 1177; ulterior, aşezarea este pomenită şi cu numele “Alba Transilvana”, “Karlsburg” şi “Alba Carolina”.

De-a lungul timpului, oraşul a avut mult de suferit în urma incursiunilor tătarilor şi turcilor (1241, 1658, 1662).

Vechiul oraş medieval a fost mult timp sediul unui episcopat catolic, locul de întrunire a “dietei” voievodului transilvănean şi totodată cetatea sa de scaun. După 1541, Alba Iulia a devenit capitala principatului autonom Transilvania.

Viaţa culturală se dezvoltă de timpuriu, se ridică edificii de învăţământ, se dezvoltă breslele. Înainte de 1600, este înălţată o mitropolie ortodoxă, ce devine centrul tipăriturilor româneşti.

La sfârşitul secolului al XVI-lea, Alba Iulia a fost locul unde s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente din istoria neamului românesc: la 1 noiembrie 1599, voievodul Mihai Viteazul (1593-1601) intra triumfător în Alba Iulia, realizând, sub ocârmuirea sa, prima unirea politică a celor trei ţări române – Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Alba Iulia devenea, astfel, chiar dacă pentru scurtă vreme, cea dintâi capitală a ţărilor române unite.

Prin Pacea de la Karlowitz, semnată la 26 ianuarie 1699, Transilvania a fost înglobată în Imperiul Habsburgic, iar între 1715-1738, împăratul Carol al VI-lea ridică la Alba Iulia, vechea capitală a principatului, o cetate bastionară în stil Vauban.

“Dealul Furcilor” (azi numit “Câmpul lui Horea”) din Alba Iulia este locul în care, la 28 februarie 1785, au fost zdrobiţi pe roată Horea şi Cloşca, doi dintre cei trei conducători ai Răscoalei ţărăneşti din 1784-1785 din Transilvania (Crişan s-a sinucis în închisoare, spânzurându-se cu nojiţele de la opinci).

Revoluţia română de la 1848-1849 din Transilvania este un alt moment din istoria naţională care a marcat din plin Alba Iulia. Aici, la sfârşitul lui martie 1848, meseriaşii şi intelectualii au ţinut o adunare de protest, prin care au marcat aderarea lor la primele cuceriri revoluţionare, iar în 1849, garnizoana formată în mare parte din ostaşi români, se aliază luptei revoluţionare din Munţii Apuseni, condusă de Avram Iancu. În 1852, cel care a fost supranumit “Craiul Munţilor”, Avram Iancu, a fost arestat (la Câmpeni), închis şi maltratat la Alba Iulia.

În 1869, este dată în exploatare calea ferată Alba Iulia-Arad, iar în 1895, este inaugurată linia ferată îngustă Alba Iulia-Zlatna, căi de comunicaţie importante ce au marcat dezvoltarea economică a oraşului, care, potrivit site-ului Primăriei Alba Iulia, în perioada 1849-1867, avea un accentuat caracter agrar. În 1891, este creat Institutul de credit “Iulia”, iar între anii 1894-1895 în oraş s-a introdus curentul electric.

Ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, este o altă dată deosebit de importantă în istoria ţării şi a oraşului, când peste 100.000 de români din toate părţile Transilvaniei, Crişanei, Banatului şi Maramureşului au venit la Alba Iulia, unde s-a ţinut Marea Adunarea Naţională ce a proclamat unirea Transilvaniei cu România. Tot la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922, are loc ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, ca suverani ai României Mari.

În septembrie 1940, locuitorii oraşului au luat parte la o amplă manifestaţie de protest împotriva Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, prin care Germania nazistă şi Italia fascistă cedau partea de NV a Transilvaniei Ungariei horthyste.

Ca urmare a reformei administrative din 1950, oraşul Alba Iulia a devenit reşedinţa raionului Alba Iulia, din cadrul regiunii Hunedoara. Ulterior, prin noua reformă administrativ-teritorială din 1968, se constituie judeţul Alba, cu reşedinţa la Alba Iulia.

Pentru Alba Iulia a urmat un proces de industrializare susţinut, aici fiind construite şi puse în funcţiune importante unităţi economice, printre care: Întreprinderea de produse refractare – intrată în producţie în anul 1965, Întreprinderea de porţelan-menaj – 1970 (astăzi Apulum – cel mai mare producător de porţelan din România), Întreprinderea mecanică; Întreprinderea de Industrializare a Laptelui – 1971 (în prezent Albalact).

Catedrala-Sf.Mihail-Alba

În Alba Iulia se găsesc importante monumente istorice şi de arhitectură, unul dintre cele mai vechi şi mai valoroase fiind Catedrala Romano-Catolică “Sfântul Mihail”, zidită în între anii 1246 şi 1291, cu adăugiri şi refaceri succesive (a suportat reparaţii în 1718-1739,1907-1917, 1950-1953), şi care adăposteşte sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, al fratelui său Johannes Miles, pe cel al fiului său mai mare Ladislau, precum şi sarcofagele reginei Isabella şi al fiului acesteia, Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei.

Catedrala Reîntregirii Neamului, cunoscută şi sub numele Catedrala Încoronării, cu hramurile “Preasfânta Treime” şi “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ridicată între 1921-1922 după planurile arhitectului Victor Ştefănescu şi în care au fost încoronaţi regele Ferdinand I şi regina Maria (în 1998 a devenit sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia); Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (1691); Biserica Greacă “Buna Vestire” (1783); Biserica “Sfânta Treime” (1795); Palatul Principilor Transilvaniei (secolele XIII-XVIII) şi Palatul Apor (secolul al XVII-lea).

Cel mai însemnat punct de interes turistic din Alba Iulia îl constituie Cetatea “Alba Carolina”, fortăreaţa cu bastioane de tip Vauban, înălţată între anii 1715-1738, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, din iniţiativa împăratului Carol al VI-lea de Habsburg. Pe lângă acestea, mai pot fi menţionate: Biblioteca Batthyáneum – astăzi filială a Bibliotecii Naţionale a României, înfiinţată în 1798 din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác, şi în care se păstrează documente datate începând cu secolul al IX-lea, de mare valoare istorică, unele unice în lume (manuscrise, mai ales codexuri, dintre care se evidenţiază “Codex aureus”, scris pe foi de pergament cu cerneală de aur, şi o bogată colecţie de incunabule); Muzeul Naţional al Unirii, în interiorul căruia se află Sala Unirii unde, la 1 decembrie 1918, a fost semnat actul unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, care a marcat încheierea procesului de formare a statului naţional român unitar; Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” (inaugurată la data de 6 septembrie 1943).

Muzeul_unirii-Alba-Iulia

Pintre numeroasele atracţii turistice ale oraşului se mai regăsesc: obeliscul din granit, ridicat la 1937 şi închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan; statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul (operă a sculptorului Oscar Han), dezvelită în 1968, cu prilejul aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România; statuia Lupa Capitolina (o replică a statuii din Roma), dăruită localităţii în 1993 de oraşul Alessandria din Italia; statuia în bronz a lui Iuliu Maniu; busturile unor personalităţi marcante precum Ion Raţiu, Vasile Goldiş. I.I.C. Brătianu, Pan. Halippa, Ion Nistor.

Oraşul Alba Iulia, care are în subordine administrativă localităţile Bărăbanţ, Miceşti, Oarda şi Pâclişa, a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. Ulterior, la 30 noiembrie 1994, “în semn de preţuire şi recunoştinţă, faţă de semnificaţia de excepţie, în istoria românilor, a municipiului Alba Iulia, faţă de strălucita izbândă a lui Mihai Viteazul, care a înfăptuit, în anul 1600, prima unire statală a tuturor românilor, faţă de marele act al încununării îndelungatei lupte de dezrobire naţională a românilor din Transilvania, prin unirea acesteia cu patria mamă şi cu celelalte pământuri istorice româneşti – Basarabia şi Bucovina-, act proclamat la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Naţională a românilor de la Alba Iulia”, Parlamentul României a declarat municipiul Alba Iulia “Cetate-Simbol a Marii Uniri a Românilor”. În 2001, 6 iulie (prin Legea nr. 344), Alba Iulia a fost declarat “obiectiv de interes naţional”, iar la 29 decembrie 2001 (prin Legea nr. 766), municipiul Alba Iulia a fost declarat “Oraş-martir al Revoluţiei din Decembrie 1989”.

La 29 mai 2009, Alba Iulia a intrat în Cartea Recordurilor pentru rezultatul obţinut de locuitorii din municipiu la “Marea îmbrăţişare”, când aproape zece mii de oameni, (mai exact 9.758), între care şi preşedintele Traian Băsescu, au format un lanţ viu în jurul Cetăţii Alba Carolina. (Text: Agerpres, Foto: en.wikipedia.org)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *