ALBA: Cetatea Alba Carolina, cea mai bine conservată fortificaţie Vauban din Europa

Cetatea_Alba_Carolina1

Prima poartă a cetăţii

Cea mai mare şi mai bine conservată cetate de tip Vauban din Europa, fortificaţia bastionară din Alba Iulia, în a cărei restaurare au fost investite în ultimii ani zeci de milioane de euro, oferă posibilitatea vizitatorilor “efectuării unei călătorii în timp ” şi să “respire aerul istoriei”.

După ani de restaurare, “Cealaltă Capitală” oferă turiştilor o lecţie de istorie total neconvenţională, trăită pe viu, alături de personaje cum sunt soldaţii îmbrăcaţi în uniforma austriacă a primei jumătăţi de secol XVIII, perioadă când a fost construită fortificaţia din Alba Iulia. Autorităţile locale susţin că la Alba Iulia, în “inima” oraşului, în Cetatea Alba Carolina, “istoria îşi retrăieşte gloria”, iar “întoarcerea în timp” este posibilă.

Dacă în anii trecuţi turiştii se opreau doar pentru câteva ore prin Alba Iulia, în drumul lor spre Cluj Napoca sau Sibiu, în prezent, tot mai mulţi, fascinaţi de fortificaţie, îşi rezervă un timp ceva mai îndelungat pentru a vizita cetatea Alba Carolina şi a asista la diversele evenimente organizate aici, cum ar fi ceremonialul schimbului de gardă, care are loc zilnic, sau cel al salvelor de tun, desfăşurat în fiecare sâmbătă în timpul sezonului turistic.

Cetatea_Alba_Carolina2

Poarta a II-a a cetăţii

În Alba Carolina, mai la tot pasul poţi să dai nas în nas cu câte un “soldat habsburgic”, membru al unei “armate” constituite dintr-un corp de artilerie, unul de infanterie şi un altul de cavalerie. Soldaţii Gărzii Cetăţii Alba Carolina se numără printre principalele atracţii ale fortificaţiei, nu numai copiii, ci şi adulţii înghesuindu-se să facă fotografii cu aceştia.

Turiştii nu pleacă până nu se fotografiază şi cu soldaţii de bronz amplasaţi în diverse locuri din interiorul cetăţii, alături de alte personaje – Domniţa şi Cavalerul, o florăreasă, orăşeni, Filozoful, dar şi monumente gen piramidă. Ei se pot caza în incinta cetăţii la singurul hotel de cinci stele din Alba, o investiţie de peste patru milioane de euro, dat în folosinţă în prima clădire construită de austrieci în fortificaţia de tip Vauban şi care a avut o destinaţie militară timp de aproape trei secole.

Cetatea_Alba_Carolina3

Poarta a III-a cetăţii

Hotelul Medieval, denumit astfel deoarece încăperile de la parter, din Bastionul Saşilor, sunt din perioada medievală, dispune de camere foarte spaţioase, fiecare cu living, hol şi baie mari, care dispun de aerare naturală. Plafonul restaurantului, local găzduit de Sala Regală, este susţinut din grinzi de lemn masiv vechi de trei secole. Printre cei care şi-au petrecut cel puţin un sejur aici se numără clienţi veniţi din ţări ca Anglia, Croaţia, Franţa, Elveţia, Germania, Grecia, Italia, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, Ungaria, Turcia, dar şi din Israel, China, Canada şi SUA.

Imobilul, care a găzduit iniţial Manutanţa, a fost construit în 1714-1715. A fost depozit militar pentru armata austriacă timp de două secole, iar ulterior a avut tot un rol militar, pentru armata română. Manutanţa a servit ca magazie de provizii pentru alimentele garnizoanei, a furajelor pentru cai şi a altor materiale.

Ansamblul Arhitectural “Hotel Medieval” găzduieşte şi Sala Frumoasei Privelişti, Sala Vestigiilor Romane, Sala Cavalerilor Templieri, Camera Capitulară.

Cetatea_Alba_Carolina4

Poarta a IV-a cetăţii

Cetatea din Alba Iulia deţine o valoare turistică deosebită prin numărul mare de valori istorice, culturale, naturale şi antropice regăsibile în acest sit, cu un potenţial de atracţie permanentă a turiştilor români şi străini în sejururi/circuite sau turism de evenimente, cu specific.

Ridicată în timpul Imperiului Habsburgic, între 1714 şi 1738, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fortificaţia, care ocupă o suprafaţă de peste o sută de hectare, are şapte bastioane – Eugeniu de Savoia, Sf. Ştefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano şi Sf. Elisabeta.

Aceasta ar fi trebuit să devină principala fortificaţie a Transilvaniei, fiind construită după cele mai noi metode de fortificare ale vremii, inspirată de sistemele concepute de maraşalul Vauban, arhitectul militar francez. Fortificaţia avea rol atât în sistemul de apărare împotriva turcilor, cât şi de consolidare a puterii habsburgice în teritoriile ocupate.

Cetatea_Alba_Carolina5

Piese de artilerie pe clește

Cetatea bastionară este apărată de trei sisteme de fortificaţii. Ea are forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată, caracteristică cetăţilor de acest tip.

Intrarea în cetate se făcea prin şase porţi, decorate cu statui şi reliefuri. Trei dintre porţi erau spre oraş, iar celelalte trei erau spre câmpul de instrucţie. Din cele şase porţi, adevărate monumente de arhitectură în cadrul ansamblului de construcţii defensive ale fortificaţiilor militare din cetate, s-au mai păstrat în forma iniţială doar porţile I, III şi IV, iar din poarta a II-a s-au conservat doar stâlpii laterali.

Porţile au fost supuse în ultimii ani unor ample lucrări de restaurare, una dintre acestea fiind practic reconstituită.

Cetatea_Alba_Carolina6

Cea mai impunătoare din cele şase porţi, Poarta a III-a, unde se află şi celula lui Horea, a fost redată circuitului turistic după mai bine de un deceniu de la demararea, în 1998, a lucrărilor de restaurare, care au costat peste 3,3 milioane de lei, bani acordaţi de la bugetul Ministerului Culturii.

Pentru ca restaurarea să fie completă, a fost refăcut şi podul mobil de lemn, replică a celui existent în epoca medievală. Ultima referire documentară la vechiul pod mobil datează din 1849, din timpul asedierii cetăţii Alba Iulia în perioada revoluţiei. Nu se ştie în ce condiţii a dispărut podul mobil, iar şanţul a fost umplut cu pământ. Pentru a putea reconstrui podul, arhitecţii din Alba Iulia au studiat planurile cetăţii, aflate într-o arhivă din Viena, precum şi relatările despre cum anume se circula pe pod în timp de pace sau de război.

Situată între bastioanele Sf. Eugeniu de Savoia şi Sf. Capistrano, asigurând intrarea în fortăreaţa propriu zisă, Poarta a III-a este susţinută de patru piloni şi opt pilaştri angajaţi ce susţin prin arcuri puternice bolţile deasupra cărora se ridică postamentul statuii ecvestre al lui Carol al VI-lea, împăratul austriac în timpul căruia s-a ridicat cetatea.

Cetatea_Alba_Carolina7

Poarta I, care asigură accesul din direcţia estică, dinspre Oraşul de Jos şi cuprinde patru basoreliefuri impresionante cu scene din mitologia greacă şi romană, a fost prima restaurată, respectiv în decembrie 2006.

Un an mai târziu, după un proces de renovare derulat mai mulţi ani, a fost inaugurată Poarta a IV-a. Aceasta este situată pe latura de vest a cetăţii, la mijlocul curtinei ce leagă bastionul Trinitarienilor de bastionul Sf. Mihail, fiind singura decorată de pe această latură, în stil baroc. Este împodobită numai pe partea interioară, unde se remarcă o intrare semicirculară flancată de doi pilaştri prevăzuţi şi ei cu coloane şi atlanţi.

Poarta era utilizată extrem de eficient de armata austriacă. Astfel, la nivelul superior se găseau spaţiile de locuit ale personalului militar, transformate uneori şi în loc de detenţie pentru ofiţeri. Dedesubt, în valul de pământ al curtinei, au fost amenajate camerele de gardă.

În urmă cu cinci ani, a fost reconstituită Poarta a II-a, amplasată pe cea de-a doua linie de apărare, în capătul de sus al unui culoar construit în rampă. Distrusă în perioada interbelică, în 1937, în timpul lucrărilor de ridicare a Obeliscului lui Horea, Cloşca şi Crişan, din Poarta a II-a se mai păstrau doar parte din stâlpii laterali şi câteva balamale. Aşa se face că şi mulţi dintre albaiulieni nu au ştiut, până la reconstituire, unde se afla exact poziţionată aceasta. Ea a fost reconstituită pe baza fotografiilor-document şi a schiţelor păstrate la Viena. În ceea ce priveşte decoraţiunile, respectiv cei doi atlanţi şi leii de pe coronament, au fost folosite chiar statuile originale, păstrate în tot acest răstimp la Muzeul Naţional al Unirii şi în curtea unei unităţi militare din apropiere.

Amplasată pe colţul de sud-vest al Ravelinului Sf. Mihail, demolat parţial în 1921, cu ocazia lucrărilor de construcţie a Catedralei Reîntregirii, Poarta a V-a este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a cetăţii. Arhitectura sa este una simplă, fără elemente sculpturale. În faţa porţii se găseşte un pod ce face legătura între ravelin şi cea de-a treia linie de apărare a cetăţii, numită contragardă.

Cetatea_Alba_Carolina8

Poarta a VI-a a fost inclusă în proiectul de refacere a zidului de vest, distrus în 1921, prilej cu care a fost reconstituit şi Drumul Regal, respectiv cel pe care a fost primit Regele Ferdinand.

Repusă nu demult în circuit, Poarta a VII-a era utilizată doar de trupe, fiind situată pe zona contrafortului sudic. În timpul asediului cetăţii de către trupele maghiare între anii 1848-1849, ea a fost blocată.

“‘Traseul Porţilor Cetăţii” este cel mai important traseu turistic, iar datorită amplasării acestora pe o singură axă, de la est la vest, asigură un acces uşor şi cursiv. Traseele turistice ale cetăţii concentrează în derularea lor principalele puncte şi monumente istorice – “Traseul celor trei fortificaţii”, “Traseul Eroilor Neamului”, “Traseul de Nord”, “‘Traseul Porţilor Cetăţii” etc.

“‘Traseul celor trei fortificaţii” oferă posibilitatea turiştilor de a vedea vestigii din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeaşi locaţie, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche – castrul roman (106 d. Hr.), cetatea medievală (secolele XVI-XVII), cetatea Alba Carolina (secolul al XVIII-lea). Inclus în programul “O Românie Frumoasă”, o iniţiativă a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, proiectul “Traseul celor trei fortificaţii” a fost inaugurat în urmă cu opt ani. Traseul trece şi prin Poarta de sud a castrului roman, Poarta Principalis Dextra, reconstituită în mare parte şi aceasta, singura care se mai poate vedea astăzi din cele patru prin care se realiza accesul în incinta castrului roman de la Apulum.

Un alt traseu este dedicat Eroilor Neamului, un omagiu adus conducătorilor răscoalei din Transilvania din 1784. Traseul porneşte din faţa Porţii a III-a, unde se află Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan, ridicat prin colectă publică, din iniţativa ASTREI. Monumentul, rod al colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălţan şi sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în 14 octombrie 1937, în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a lui Mihai, voievod de Alba Iulia.

Aflat în apropierea Porţii a III-a, monumentul de granit măsoară peste 22 de metri. Baza prismatică, treptată, cuprinde o celulă simbolică, cu deschidere pe laturile principale, de est şi de vest. Pe partea de est, monumentul este străjuit de o Victorie înaripată, care ţine în mâini o cunună de lauri. Traseul continuă cu celula în care se spune că a fost închis Horea de către autorităţile austrice, deasupra Porţii a III-a, sub soclul statuii ecvestre a lui Carol al VI-lea.

Cetatea_Alba_Carolina9

Obeliscul lui Horea Cloşca şi Crişan

Potrivit însă istoricului Liviu Zgârciu, “Celula lui Horea” nu ar fi de fapt adevăratul loc în care a fost ţinut captiv liderul răscoalei de la 1784, înainte de tragerea sa pe roată. Informaţia potrivit căreia Horea a fost ţinut captiv aici apare în trei ghiduri ale oraşului, din 1912, 1929 şi 1939, fără ca autorii acestora să facă însă trimitere la vreun izvor istoric sau la vreo sursă. “Celula lui Horea” a devenit muzeu la mijlocul anilor ’70, fiind, în anii comunismului, unul dintre obiectivele vizitate obligatoriu de către pionierii din Alba. Liviu Zgârciu a opinat că, de fapt, Horea ar fi fost ţinut captiv în actuala Poartă a IV-a, care a funcţionat ca şi închisoare, iar Cloşca în Poarta a III-a, cunoscută iniţial sub denumirea de Poarta lui Carol, de la statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea aflată în partea superioară a monumentului.

Acesta susţine că, potrivit istoricului Nicolae Densuşianu, “Cloşca fu închis într-o cameră mică, de sub statuia lui Carol al VI-lea, în partea de miazăzi a fortăreţei, iar Horea sub Poarta cea nouă, în partea de miazănoapte”. Pentru volumul “Revoluţia lui Horea în Transilvania şi Ungaria”, Densuşianu s-a documentat timp de 15 luni, iar sursa la care a făcut trimitere acesta este o lucrare din 1867 din istoriografia maghiară, semnată Francisc Szilagy. Aceeaşi afirmaţie este făcută şi într-o altă lucrare apărută în 1947, la Sibiu, având aceeaşi sursă istorică.

Cel mai cunoscut istoric român specialist în revoluţia lui Horea, Cloşca şi Crişan, David Prodan, a afirmat, de asemenea, că pe Horea “l-au închis sub Poarta nouă, pe Cloşca sub statuia împăratului Carol”. David Prodan a luat informaţia dintr-un ziar din Bratislava, “Curierul maghiar”, care a avut un corespondent la Alba Iulia în ianuarie 1785. Prodan a mai avut un izvor – o scrisoare adresată unui baron, în care se afirmă acelaşi lucru, după cum a adăugat Zgârciu.

În timpul lucrărilor de renovare a fortificaţiei medievale a fost descoperită, la o distanţă de circa 200 de metri de Poarta a III-a, o temniţă din timpul Imperiului Habsburgic, care este un punct intermediar din Traseul Eroilor Neamului. Situată pe flancul de sud-est al bastionului Eugeniu de Savoia, temniţa a beneficiat de lucrări de consolidare şi a fost amenajată corespunzător pentru a putea fi vizitată. Ea a fost folosită de către autorităţile austriece pentru a-i pedepsi pe cei care au încălcat legea, până la stabilirea sentinţei finale.

Traseul Eroilor Neamului se încheie în zona unui ravelin, unde a fost reconstituit eşafodajul pe care au fost traşi pe roată Horea şi Cloşca, în 28 februarie 1785. Prezentarea este sugestivă – cu secure, cătuşe, scaunul de sub spânzurătoare şi roata de tortură.

În 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată, în prezenţa a câtorva mii de ţărani români, obligaţi să privească executarea celor doi capi ai răscoalei. Crişan s-a spânzurat în celulă, folosindu-se de băierile (şireturile) de la opinci. Se spune că aceasta a fost ultima execuţie prin tragere pe roată din Imperiul Habsburgic.

Potrivit reprezentantului societăţii care a derulat cele mai importante proiecte privind restaurarea fortificaţiei Alba Carolina, Emanuel Drăguşin, valoarea totală a acestora se ridică la aproximativ 60 de milioane de euro.

În timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperit, printre altele, un sector din “Via Principalis”, drumul care făcea legătura între poarta de sud şi cea de nord a castrului roman de la Apulum, cel mai mare oraş din Dacia Romană, şi pe care se păstrează chiar urme de uzură de la roţile atelajelor romane.

Sectorul de drum, care avea o lăţime de 3,10 metri, fiind descoperite chiar şi plăcile de calcar care flancau “via”, a fost conservat in situ, numărându-se printre cele mai noi obiective care sunt vizitate în cetate.

În Piaţa Cetăţii se află Monumentul Custozza, ridicat în memoria ofiţerilor şi soldaţilor din Regimentul 50 Infanterie, morţi în bătălia de la Custozza, Italia, în 1866, dezvelit în 1906, pe ale cărei plăci de pe laterale sunt trecute în română, maghiară şi germană numele celor ucişi, şi Monumentul Losenau, ce are forma unui turnuleţ piramidal împodobit cu elemente de inspiraţie neogotică, ridicat în memoria colonelului austriac Ludovic von Losenau.

În imediata apropiere se află Sala Unirii şi Muzeul Naţional al Unirii, Catedrala Reîntregirii şi Catedrala Romano-Catolică “Sfântul Mihail”, obiective pe care le bifează orice turist care ajunge la Alba Iulia, dar şi Palatul Princiar, construit în secolul al XVI-lea, în care şi-a avut reşedinţa Mihai Viteazul, şi care necesită lucrări substanţiale de reabilitare.

În faţa acestuia este amplasat unul dintre monumentele simbol pentru Alba Iulia, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, construită în 1968 de Oscar Han, inaugurată cu prilejul Semicentenarului Unirii. (Text: Agerpres, Foto:  ro.wikipedia.org, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *