Al Pacino, creator al unor personaje de legendă

Al=Pacino

Creator al unor personaje de legendă, Al Pacino s-a născut la 25 aprilie 1940 în South Bronx, New York. A copilărit într-un cartier sărac în apropiere de Bronx. Una dintre activităţile sale preferate din acea perioadă era să repete scene şi să imite voci din filme. La vârsta de 14 ani, a jucat la Teatrul Elsmene în piesa “Pescăruşul” de Cehov.

Cu această ocazie, s-a hotărât să urmeze şi studii în domeniu, însă după o perioadă a renunţat la ele. În 1966 a fost acceptat de renumitul Studio Actor’s unde a studiat sub îndrumarea profesorului Lee Strasberg. A fost apreciat drept cel mai bun actor al sezonului pentru stagiunea 1967-1968 cu piesa “The Indian Wants the Bronx”, jucată pe Broadway pentru care a fost recompensat cu un premiu Obie. Ulterior a câştigat un premiu Tony pentru “Does the Tiger Wear a Necktie?”.

Debutul cinematografic l-a avut în 1969, în filmul “Me, Natalie”, urmat de pelicula “Panic in Needle Park” (1971) unde a jucat rolul unui drogat. Rolul lui Michael Corleone din “The Godfather” (1972) a fost unul dintre cele mai impresionante, fiindu-i oferit în defavoarea actorilor Robert Redford, Warren Beatty, Jack Nicholson, Ryan O’Neal, Robert De Niro. Acest rol i-a adus nu doar celebritatea, ci şi o nominalizare pentru Premiul Oscar.

Al Pacino nu a fost tentat să joace în roluri comerciale care ar fi putut să-i garanteze sume importante de bani, ci a preferat să joace în filme care să-l facă remarcat, între care amintim rolurile din “Serpico” (1973) şi “Dog Day Afternoon” (1975). Trei ani la rând a fost nominalizat pentru cel mai bun actor la premiul Academiei.

Au urmat rolurile din “Bobby Deerfield” (1977) şi din “And Justice for All” (1979), cel din urmă aducându-i încă o nominalizare la premiul Academiei pentru cel mai bun actor; “Cruising” (1980); “Author! Author!” (1982); “Scarface” (1993); “Revolution” (1985).

În 1989 a jucat rolul unui poliţist alcoolic în pelicula “Sea of Love”. Un an mai târziu a jucat în “The Godfather: Part III” şi primul său rol de comedie în “Dick Tracy”, care i-a adus o altă nominalizare la premiul Academiei pentru cel mai bun actor şi în 1992 o nominalizare pentru pelicula “Glengarry Glen Ross”. Tot în 1992 a câştigat premiul Academiei pentru cel mai bun actor pentru celebrul rol din “Scent of a Woman”. A jucat şi roluri mai puţin inspirate, contrabalansate de succese precum “Scarface” (1983), “Carlito’s Way” (1993), “Heat” (1995), “City Hall” (1996), “Donnie Brasco” (1997), “The Devil’s Advocate” (1997).

În anii 2000, a jucat într-o serie de succese teatrale între care amintim “The Merchant of Venice” (2004), “Ocean Thirteen” (2007), în miniseriile de televiziune “Angels in America” (2003) – premiul Emmy pentru cel mai bun actor şi Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-o miniserie. Dintre filmele sale mai amintim: “Two for the Money” (2005), “Righteous Kill” (2008), “You Don’t Know Jack” (2010), “The Son of No One” (2011), “Stand Up Guys” (2012), “Manglehorn” (2014), “The Humbling” (2014).

Cel mai recent film, intitulat “Danny Collins” (2015), este inspirat de evenimente petrecute în realitate. Danny Collins, un cântăreţ rock care a cunoscut faima în anii ’70 şi care deşi ajuns la bătrâneţe nu vrea să renunţe la plăcerile vieţii de star rock. Când impresarul său, interpretat de actorul Christopher Plummer, descoperă că celebrul John Lennon i-a trimis lui Collins o scrisoare în urmă cu 40 de ani, eroul începe o emoţionantă călătorie care îi readuce aproape membrii familiei şi îl face să o ia din nou de la capăt. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/AlPacinoinfo, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *