Abraham Lincoln, al 16-lea preşedinte al Statelor Unite

Abraham-Lincoln-

La 9 aprilie 1865, după patru ani de război civil îndreptat împotriva sclavagismului, la Appomattox, generalul Robert E. Lee a predat armata confederată generalului Ulysses S. Grant. Câteva zile mai târziu, drapelul statelor Unite flutura din nou peste Fort Sumter, locul unde începuse războiul.

Câteva zile mai târziu, pentru a sărbători încheierea războiului, preşedintele Abraham Lincoln i-a dus, în seara zilei de 14 aprilie, pe soţia sa Mary şi pe cei doi oaspeţi la Teatrul Ford. Potrivit “Enciclopedia Universală Britannica” (Ed. Litera, 2010), în timpul celui de-al treilea act al piesei “Vărul nostru din America”, tânărul actor adept al sclavagismului şi simpatizant al Confederaţiei, John Wilkes Booth, s-a strecurat în loja prezidenţială şi l-a împuşcat pe Lincoln în cap.

Asasinul a reuşit să scape, însă, la 26 aprilie, a fost împuşcat într-un hambar de tutun din Virginia. Preşedintele a murit, fără să-şi mai capete cunoştinţa, la ora 7:22, în dimineaţa zilei de 15 aprilie 1865. Corpul neînsufleţit al preşedintelui a fost transportat cu un tren funerar înapoi spre Springfield, Illinois, unde a fost îngropat în cimitirul Oak Ridge. În 1922, i-a fost dedicat Memorialul Lincoln din Washington.

Abraham Lincoln s-a născut la 12 februarie 1809 în apropiere de Hodgenville, statul Kentucky. În decembrie 1816, familia a traversat râul Ohio, spre sud-vestul statului Indiana. În copilărie şi adolescenţă a muncit din greu alături de tatăl său, de aceea, educaţia primită în această perioadă a fost cu totul sporadică. Şi-a completat cunoştinţele prin studiu individual intens, fiind un autodidact complet, impresionând prin dorinţa avidă de cunoaştere. În martie 1830, familia s-a mutat din nou, de data asta în statul Illinois. S-a despărţit de familia sa, locuind între 1831 şi 1837, în orăşelul New Salem, unde şi-a câştigat existenţa ca tăietor de lemne, barcagiu, vânzător. A ocupat postul de diriginte de poştă, dar a continuat să muncească la o moară şi ca zilier.

În aprilie 1832 s-a înrolat ca voluntar, apoi ca soldat în Războiul Black Hawk, în care un grup de indieni a făcut o încercare de a revendica pământul pe care li-l luase guvernul. Lincoln a fost ales căpitan al voluntarilor din regiune. Atras de viaţa politică a devenit membru al Partidului Whig, care milita pentru desfiinţarea sclaviei. A fost ales, în 1834, în Adunarea Generală a statului Illinois. A fost reales în 1836, 1838 şi 1840. În 1836, a militat pentru dreptul de vot al femeilor şi a făcut opinie separată pe marginea unei rezoluţii a Adunării în care era condamnată mişcarea aboliţionistă. A fost prima luare de atitudine a lui Lincoln în problema sclaviei.

În acelaşi timp, studia cu intensitate pentru a deveni avocat. A fost admis în barou şi şi-a deschis un birou în asociaţie. Şi-a creat o reputaţie de bun avocat, o fundaţie suficientă pentru o viitoare ascensiune politică. În 1842, s-a căsătorit cu Mary Todd alături de care a avut patru băieţi, dintre care doar primul născut, Robert Todd Lincoln, a ajuns la maturitate.

Abraham Lincoln a fost ales în 1846, în Camera Reprezentanţilor. Între 1849 şi 1854 s-a retras temporar din viaţa politică, consacrându-se din nou avocaturii. A revenit pe scena politică, în condiţiile declanşării unor aprinse dezbateri pe tema Legii Kansas-Nebraska, lege care permitea extinderea nelimitată a sclaviei. Lincoln a susţinut o serie de discursuri, în care protesta la adresa legii respective.

În 1856, Lincoln a contribuit la organizarea filialei din Illinois a noului Partid Republican, un partid politic format din oameni care doreau să oprească expansiunea sclaviei. În 1858, a câştigat nominalizarea în funcţia de senator al statului Illinois în Congresul Statelor Unite. Adresându-se convenţiei de stat din Springfield, a ţinut primul dintre discursurile sale memorabile: “O casă dezbinată în sine nu poate dăinui. Eu cred că guvernul nu poate rezista, permanent, jumătate sclavagist, jumătate liber. Nu aştept ca Uniunea să se dizolve – nu aştept ca această casă să se prăbuşească -, aştept în schimb să înceteze să mai fie dezbinată. Va deveni fie cu totul una, fie cu totul cealaltă”.




Chiar dacă a pierdut alegerile în faţa adversarului său, democratul Stephen Douglas, dezbaterile au crescut interesul opiniei publice faţă de Lincoln, clădindu-i o reputaţie naţională. În mai 1860, Convenţia Naţională republicană l-a nominalizat pe Lincoln drept candidat pentru alegerile prezidenţiale.

La 6 noiembrie 1860, Abraham Lincoln a fost ales al 16-lea preşedinte al SUA. Urmare a acestui fapt, statele sudice au considerat că un preşedinte republican nu le va respecta drepturile sau proprietatea, astfel încât au declanşat secesiunea. Procesul a început la 20 decembrie 1860, când Carolina de Sud s-a desprins de restul Statelor Unite, urmată în ianuarie-februarie 1861 de Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana, Texas. Acestea şi-au format propriul guvern, intitulându-se Statele Confederate ale Americii.

La 4 martie 1861, şi-a preluat efectiv mandatul de preşedinte al Statelor Unite. În discursul inaugural, Lincoln a asigurat Sudul că îi va respecta drepturile, că nu este necesar un război. După nici şase săptămâni, la 12 aprilie 1861, a început războiul civil, când forţele confederate au deschis focul asupra trupelor Statelor Unite la Fort Sumter. Preşedintelui i-a revenit uriaşa sarcină de a menţine Uniunea.

La 22 septembrie 1862, Lincoln a pus în circulaţie proclamaţia preliminară, care promitea libertatea sclavilor din orice stat confederat, care nu se întorcea în Uniune în anul respectiv. Când Sudul l-a ignorat, a emis la 1 ianuarie 1863, Proclamaţia definitivă de desfiinţare a sclaviei. În 1864, republicanii l-au nominalizat pe Abraham Lincoln pentru realegerea sa.

Extenuat însă de povara războiului, dar şi de durerea provocată de moartea fiului său Willie, la Casa Albă, Lincoln a pregătit un memorandum prevăzând înfrângerea în alegeri. În noiembrie 1864, poporul l-a reales pentru un nou mandat de şef al statului. La 1 februarie 1865, Congresul a aprobat amendamentul la Constituţie, care prevedea că sclavia sau servitutea involuntară nu pot exista în Statele Unite. (Text: Agerpres, Foto: cuvintecelebre.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *