A început Postul Mare

postul-mare

În acest an, în Biserica Ortodoxă, Postul Sfintelor Paşti sau Postul Mare începe în 19 februarie. Postul Paştilor ţine şapte săptămâni, începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai şi se încheie în Sâmbăta Mare.

Postul Sfintelor Paşti, numit şi al Păresimilor, este cel mai lung şi mai aspru post rânduit de Biserica Ortodoxă şi de aceea are şi denumirea de Postul Mare. Are menirea să pregătească duhovniceşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului.

Postul dinaintea Paştilor evoca postul de patruzeci de zile ţinut de către Domnul nostru Iisus Hristos în pustie, înainte de începerea activităţii Sale mântuitoare (Matei IV, 2; Luca IV, 1-2), de unde şi denumirea de Paresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime. Astfel, chiar dacă practic Postul Sfintelor Paşti durează şapte săptămâni, el este socotit de patruzeci de zile (şase săptămâni), cele de la începutul Postului, întrucât ultima săptămână, Săptămâna Patimilor, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr şi cu Duminica Floriilor sunt considerate zile şi praznice aparte.




În imnografia bisericească, Postul Mare este numit metaforic şi “calea mântuirii”, “uşile pocăinţei”, “maica curăţiei” sau “vremea luptelor duhovniceşti”.

Perioada Postului Mare este una specială nu numai din punct de vedere duhovnicesc, dar şi liturgic. În primele patru zile ale celei dintâi săptămâni a Postului Mare, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Pavecerniţei Mari, în timpul căreia se citeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Cunoscută drept “Canonul lacrimilor”, această creaţie în versuri a Sfântului Andrei, arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul este citit din nou în formulă completă în săptămâna a V-a a Postului Mare. Pe toată perioada Postului Sfintelor Paşti, în biserică are loc o schimbare, începând cu rânduiala slujbelor şi până la culoarea veşmintelor liturgice.

Clericii Bisericii Ortodoxe îmbracă în acest Post al Păresimilor şi mai ales în prima săptămână, haine cernite de luni până vineri, urmând ca în zile de sâmbătă şi duminică să îmbrace veşminte luminate, specifice săvârşirii Sfintei Liturghii. Zilele de luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare sunt zile aliturgice (când nu se oficiază nicio liturghie), iar în zilele de miercuri şi vineri este săvârşită Liturghia darurilor înainte sfinţite.

În cele 7 săptămâni ale Postului Mare se oficiază toate cele trei Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, cea a Sfântului Vasile cel Mare şi Liturghia Darurilor înainte sfinţite.

lasatul-secului

 

LĂSATUL SECULUI

Începerea Postului Sfintelor Paşti, la fel ca celelalte trei mari posturi de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă, este marcată de Lăsatul secului, sărbătoare ce semnifică ultima zi în care se mai poate mânca “de dulce”.

Postul Sfintelor Paşti, cunoscut şi ca Postul Mare, este singurul pentru care există două date de Lăsat al secului, una pentru carne (Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi), care a avut loc anul acesta la 11 februarie, iar cealaltă pentru lactate, ouă şi peşte (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 18 februarie.

Acesta din urmă marchează practic intrarea, în ziua următoare (27 februarie), în Postul Sfintelor Paşti, săptămâna dintre cele două, cunoscută şi ca Săptămâna Albă, fiind o pregătire pentru postul propriu-zis. Având în vedere faptul că Sărbătoarea Sfintelor Paşti este celebrată întotdeauna într-o zi de duminică, Lăsatul secului pentru acest post este marcat tot într-o zi de duminică.

Sărbătoarea de Lăsatul secului prezintă variaţii calendaristice, în funcţie de zonă, ea fiind celebrată fie în duminica Lăsatului sec de carne, fie în cea a Lăsatului sec de brânză. În unele zone, pregătirile încep din ziua de sâmbătă, care este marcată în special de obiceiuri legate de cultul morţilor. Se fac parastase şi se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăţi, se coace pâinea, apoi se fac plăcinţele cu mălai în frunze de varză, tăiţei cu nucă sau cu mac, poame coapte.

Duminică (anul acesta la 18 februarie), toată familia se aşază la masă şi trebuie să mănânce pe săturate, pentru că de acum încolo nu se va mai putea mânca “de dulce”. În trecut, în această zi se ţineau cele mai mari şezători. Tinerii se adunau la o casă din sat, iar fetele aduceau gogoşi şi plăcinte calde. Era ultima noapte în care se mai puteau distra, până la Paşti.




În unele zone, sărbătoarea se asemăna cu Revelionul, se juca mult, se mânca şi se bea din abundenţă, şi purta nume specifice diferitelor zone: Priveghi, Alimori, La Zăpostit, Hodăiţe, Refenele, Opaiţ. În Muntenia, petrecerea era familială: cei mici veneau la cei mari, copiii la părinţi, finii la naşi şi aduceau câte un plocon, sărutau mâna gazdei şi cereau iertare, pentru a intra împăcaţi cu toată lumea în Postul Mare. În trecut, petrecerea avea loc sub cerul liber, de obicei pe un deal sau în locul cel mai înalt din zonă, unde se aprindeau focuri rituale din paie sau lemne aduse de săteni.

Lăsatul secului este situat între solstiţiul de iarnă şi echinocţiul de primăvară, având astfel şi rolul de a marca victoria luminii asupra întunericului. Focul se numeşte “priveghi” şi, fiind aprins înainte de Postul Mare, i se spune Priveghiul cel Mare, iar petrecerii i se dădea valoare de An Nou.

Acolo sătenii cântau, jucau, mâncau şi făceau strigături, cu urări pentru a fi iertaţi şi purificaţi. În Maramureş, strigăturile se încheiau prin versurile: “cele bune să se-adune, cele rele să se spele”. Petrecerea continua până spre miezul nopţii, moment în care fiecare mesean mânca câte un ou, zicând: “ouşor, ouşor, să-mi fie postul mai uşor”.

Petrecerea Lăsatului de sec sau Revelionul Lăsatului de sec este punctul central al ritualurilor ce preced intrarea în Postul Mare. În unele zone, fetele şi flăcăii se adunau, se urcau pe înălţimile satului de unde slobozeau roţi mari din paie aprinse şi-i satirizau pe cei rămaşi necăsătoriţi, în cadrul unui obicei numit strigăturile peste sat.

Revelionul Lăsatului de sec este un prilej de bucurie la care iau parte toţi membrii comunităţii. A doua zi începe Postul Mare, femeile încep să facă treabă prin casă, iar bărbaţii prin ogradă. În casă sunt aduse războaiele de ţesut, pentru ca femeile să aibă timp să ţese hainele de sărbătoare, pe care le vor purta la Paşti.

Postul Paştelui ţine şapte săptămâni, de luni, a doua zi după Lăsatul secului, şi până în Sâmbăta Mare. În fiecare sâmbătă, au loc slujbe pentru pomenirea morţilor, iar femeile duc la biserică prescuri.

În Sâmbăta Mare, dimineaţa, duc la biserică o prescură mai mare şi o sticlă de vin. Prescura urmează a fi tăiată în bucăţele mici, stropite cu vin, iar noaptea, după slujba de Înviere, acestea sunt împărţite credincioşilor. (Text: Agerpres, Foto: stiri.acasa.ro, stiri.covasnamedia.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *