9 mai – Ziua Victoriei

Ziua-Victoriei-01

Ziua de 9 mai este cunoscută drept Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cele mai multe ţări din estul Europei, printre care şi România, dar şi statele care au aparţinut fostei URSS sau fostei Iugoslavii sărbătoresc Ziua Victoriei la 9 mai, în timp ce în Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Cehia, Norvegia, Țările Baltice şi în unele regiuni din Germania, Ziua Victoriei este sărbătorită în ziua de 8 mai.

În Germania, imediat după încheierea Primului Război Mondial, mulţi militari au considerat că au fost trădaţi de politicieni, iar condiţiile impuse de Tratatul de la Versailles au sporit nemulţumirile germanilor. La scurt timp după cucerirea puterii, Adolf Hitler a iniţiat o serie de măsuri care încălcau flagrant prevederile Tratatului de la Versailles. În scurt timp, a reintrodus serviciul militar obligatoriu şi a reconstituit armata, limitată de tratatul de pace la 100.000 de militari.

În 1938, Hitler a anexat Austria şi regiunea sudetă din Cehoslovacia, populată cu etnici germani, marile puteri europene cedând în faţa dictatorului german. În martie 1939, Hitler a ocupat şi restul Cehoslovaciei, eveniment care a confirmat eşecul politicii de conciliatorism promovate anterior de Marea Britanie şi Franţa. În vara anului 1939 a izbucnit o nouă criză, dictatorul german dorind să preia controlul asupra Danzigului, singura ieşire la mare a Poloniei, dar şi singura legătură terestră între Prusia Orientală şi restul Germaniei. Negocierile au eşuat, iar, la 23 august 1939, a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov prin care cele două puteri şi-au împărţit sferele de influenţă în Europa de Est.

În zorii zilei de 1 septembrie 1939, trupele germane au invadat Polonia pe toată lungimea graniţei comune. Două zile mai târziu, Marea Britanie şi Franţa au declarat război Germaniei, treptat intrând în conflict mai multe state.

Armata germană, mai bine pregătită şi beneficiind de arme mai moderne, a înfrânt destul de repede rezistenţa trupelor poloneze. Uniunea Sovietică a invadat la 17 septembrie 1939 Polonia, eveniment care a contribuit decisiv la capitularea acestei ţări.

În dimineaţa zilei de 10 mai 1940, 136 de divizii germane, sprijinite de peste 2.500 de avioane şi puternice forţe de blindate şi artilerie, au invadat vestul Europei. În aprilie, au fost ocupate Danemarca şi Norvegia, iar la 10 mai a fost lansată ofensiva contra Franţei, concomitent cu cucerirea Belgiei, Olandei şi Luxemburgului. La 14 iunie, a fost ocupat Parisul. Încercarea germanilor de a debarca în Marea Britanie a eşuat în vara aceluiaşi an, din cauza rezistenţei opuse de aviaţia militară britanică (RAF). În 1940-1941 au fost ocupate Iugoslavia, apoi Grecia şi Creta.

La 22 iunie 1941, trupele Reich-ului şi cele ale aliaţilor săi (Finlanda, Ungaria, România), au atacat Uniunea Sovietică, în cadrul Operaţiunii Barbarossa. Eşecul ”războiului-fulger” era evident, pentru că oricât de mari au fost eforturile depuse, Leningradul şi Moscova nu au putut fi cucerite.

O grupare aeronavală niponă a atacat surprinzător, la 7 decembrie 1941, baza de la Pearl Harbour, unde era concentrată flota americană din Pacific. Ofensiva japoneză a fost oprită în Insulele Solomon, la Guadalcanal, militarii americani, aflaţi sub comanda generalului Douglas MacArthur, luptând din mai 1942 până în februarie 1943 pentru cucerirea acestui punct strategic.

Ziua-Victoriei-02

Debarcarea anglo-americană în Maroc şi Algeria (noiembrie 1942) a permis încercuirea şi distrugerea forţelor germano-italiene şi a pus capăt războiului din Africa (mai 1943), după lupte grele, duse mai ales pe teritoriul Tunisiei. La sfârşitul lunii august 1942, armata a VI-a germană, condusă de generalul Paulus, a ajuns la Stalingrad.

Un nou front s-a deschis în Europa la 6 iunie 1944, Ziua Z, Aliaţii asigurând un cap de pod pentru succesul operaţiunii Overlord, conduse de generalul american Dwight D. Eisenhower. Normandia a reprezentat doar începutul unei ample ofensive pe noul front din vestul Europei. Trupele aliate au eliberat ulterior Franţa, Belgia, Luxemburgul şi Olanda, pătrunzând în inima Germaniei câteva luni mai târziu.

În vara anului 1944, Armata Roşie a lansat o puternică ofensivă generală împotriva armatelor germane. La 23 august, România s-a alăturat Naţiunilor Unite, provocând o breşă masivă în sistemul defensiv german. Militarii sovietici, beneficiind de sprijinul trupelor române, au depăşit rapid aliniamentul Munţilor Carpaţi, începând acţiunile de eliberare a nord-estului României, Ungariei, Austriei, Cehoslovaciei etc.

Ca urmare a acestei ofensive, Germania şi-a retras tot dispozitivul militar din Balcani. Tot în 1944, Aliaţii au obţinut controlul asupra spaţiului aerian al Europei, Germania fiind supusă unei ample campanii de bombardament. Pe frontul din Pacific, Statele Unite au recucerit arhipelagul Filipinelor şi o serie de puncte strategice, permiţând declanşarea unei vaste campanii de bombardament asupra Japoniei. În octombrie, flota niponă a fost înfrântă definitiv în Bătălia aeronavală din Golful Leyte.

În Est, sovieticii au declanşat, la începutul anului 1945, o puternică ofensivă pe toată linia frontului, atingând frontierele Germaniei. Pe Frontul de Vest, după eşecul ofensivei germane din Ardeni, din decembrie 1944, Aliaţii au lansat o vastă ofensivă, pătrunzând pe teritoriul german. Armatele sovietice şi cele anglo-americane s-au întâlnit pe Elba în primăvară, Berlinul fiind înconjurat de Armata Roşie. În primele zile din mai, trupele germane au capitulat.

Semnarea actului de capitulare a avut loc la 7 mai 1945, ora locală 02.41, în clădirea unui liceu din oraşul francez Reims, unde îşi avea cartierul general Forţa Expediţionară Aliată aflat sub conducerea generalului american Dwight D. Eisenhower.

Documentul viza ca la 8 mai, ora locală 23.01, ”Înaltul Comandament German va emite, în acelaşi timp, ordinele către toate autorităţile militare, navale aeriene germane şi tuturor forţelor aflate sub control german să înceteze operaţiunile aflate în desfăşurare şi să rămână în poziţiile în care se află”. Documentul a fost semnat de Walter Bedell Smith, reprezentantul Aliaţilor, Ivan Susloparov, din partea sovieticilor, generalul maior Francois Sevez, în calitate de martor, şi din partea Înaltului Comandament German de către generalul Alfred Jodl.

La dorinţa expresă a conducătorului sovietic Iosif V. Stalin, în noaptea de 8 spre 9 mai 1945, procesul de capitulare a Germaniei a fost reluat în cartierul general al armatei sovietice din Belin-Karlhorst. De această dată, documentul a fost semnat de către Wilhelm Keitel din partea Înaltului Comandament German, de mareşalul britanic Arthur William Tedder din partea Forţei Expediţionare Aliate şi, în calitate de martori, au semnat generalul American Carl Spaatz şi generalul francez Jean de Lattre de Tassigny.

În urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare. Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit odată cu capitularea Japoniei, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august), armistiţiul fiind semnat la 2 septembrie, pe puntea cuirasatului Missouri.

La 9 mai 1950, la cinci ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, ministrul francez de externe Robert Schuman făcea o declaraţie istorică prin care propunea stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care să înlăture pentru totdeauna posibilitatea izbucnirii unui nou război între naţiunile Europei. (Text: Agerpres, Foto: digi24.ro, agerpres.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *