61 de ani de la invadarea Ungariei de către tancurile sovietice

ungaria-1956

În urmă cu 61 de ani, la 4 noiembrie 1956, 200.000 de militari din lagărul sovietic, sprijiniţi de peste 2.500 de tancuri au invadat Ungaria, înăbuşind în sânge Revoluţia declanşată la 23 octombrie 1956 în Budapesta.

Până la 10 noiembrie, între 2.500 şi 10.000 de persoane din rândul populaţiei civile ungare şi-au pierdut viaţa. Ulterior, s-au făcut arestări în masă. În zilele care au urmat, aproximativ 200 000 de unguri au reuşit să fugă din ţară, iar 225 dintre cei acuzaţi că ar fi condus mişcarea de revoltă au fost executaţi. Printre ei s-a aflat şi Imre Nagy, prim-ministrul guvernului instalat de revoluţionari.

lajos-kossuth-01
Piaţa Lajos Kossuth din Budapesta; urmele din ziduri marchează locul în care au intrat gloanţele folosite de sovietici în perioada 4-10 noiembrie, la înăbuşirea Revoluţiei ungare declanşate în 23 octombrie 1956

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, începând cu 1948, Ungaria a cunoscut destinul statelor est-europene intrate sub dominaţie sovietică. Matyas Rakosi, conducător de facto al Ungariei între 1945-1949 şi, oficial, între 1949-1956, în calitate de secretar general al Partidului Comunist Ungar şi apoi al urmaşului acestuia, Partidul Muncitorilor, a instaurat, sub ocupaţie sovietică, regimul comunist, dictatorial, după modelul liderului sovietic Iosif V. Stalin, stare de fapt ce a durat până la revoluţia ungară din 1956.

Imre Nagy, premier al Ungariei comuniste, în 1953, cu sprijinul unei grupări din partidul comunist ungar, a demarat un amplu program de reforme liberale, menit să diminueze influenţa sovietică în afacerile interne ale Ungariei. Acest grup încerca să profite de schimbările politice survenite în Uniunea Sovietică după decesul dictatorului Iosif V. Stalin.

imre-nagy
Statuia lui Imre Nagy, om politic maghiar, prim-ministru al Ungariei in perioada 1953-1956

În 1955, programul său de reforme a fost stopat şi Imre Nagy a fost forţat de gruparea conservatoare din partid să demisioneze din funcţia de prim-ministru. În 1956, grupul Nagy a fost exclus din partid. Această măsură a provocat o violentă reacţie a populaţiei maghiare.

Pe 23 octombrie 1956, studenţii şi muncitorii din Budapesta au ieşit pe străzile oraşului, într-o demonstraţie fără precedent. În câteva zile, revolta anti-sovietică şi anti-comunistă s-a extins la nivelul întregii ţări, puterea comunistă fiind incapabilă să-şi impună autoritatea. Revoluţionarii reclamau alegeri libere, pedepsirea liderului comunist Matias Rakosi, pentru persecuţii şi represalii, precum şi numirea lui Imre Nagy în funcţia de premier, de care legau speranţele unor libertăţi democrate.

lajos-kossuth-02
Piaţa Lajos Kossuth din Budapesta; urmele din ziduri marchează locul în care au intrat gloanţele folosite de sovietici în perioada 4-10 noiembrie, la înăbuşirea Revoluţiei ungare declanşate în 23 octombrie 1956

Nagy a fost reinstaurat premier al Ungariei, dar János Kádár, ministru de orientare conservatoare în noul guvern, a cerut intervenţia trupelor sovietice pentru a restaura puterea comunistă şi controlul sovietic asupra Ungariei.

Imre Nagy s-a refugiat la ambasada iugoslavă, de unde a fost răpit de serviciile secrete sovietice. După o detenţie de câteva luni în România, grupul Nagy (Pál Maleter, Miklos Gimes) a fost predat autorităţilor ungare, care i-a condamnat la moarte pentru trădare pe mai mulţi membri ai grupului reformator. În noaptea de 16 spre 17 iunie o parte din aceştia, inclusiv Imre Nagy au fost executaţi.

Noul regim comunist ungar instalat de sovietici, condus de János Kádár, a eliminat toate reformele introduse de Imre Nagy.

Organizatorii revoluţiei din 1956 au fost reabilitaţi juridic în iunie 1989, iar la 16 iunie au avut loc funeraliile naţionale ale lui Imre Nagy (reînhumat în Cimitirul civil din Budapesta).

Ultimele trupe sovietice au părăsit Ungaria la 19 iunie 1991. (Text: Agerpres, Foto: autonomies.org, agerpres.ro)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *