131 de ani de la inaugurarea Statuii Libertăţii

statuia-libertatii-02

În urmă cu 131 de ani, la 28 octombrie 1886, avea loc inaugurarea oficială a Statuii Libertăţii pe Liberty Island din New York, în prezenţa preşedintelui Grover Cleveland (1884-1888; 1893-1897) şi a câtorva mii de americani.

Acesta a declarat cu acel prilej: ”Nu vom uita că libertatea şi-a găsit aici căminul; nici nu vom permite ca altarul ales să fie neglijat”.

Lucrarea monumentală situată pe Liberty Island, în vecinătatea Ellis Island, insulă pe unde au trecut de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea mii de imigranţi către Statele Unite, a fost dăruită Statelor Unite de către statul francez, la 4 iulie 1884, ca semn de prietenie între cele două naţiuni, dar şi cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea Independenţei celor 13 colonii engleze. Până în 1956, Liberty Island era cunoscută sub numele de Bedloes Island.

Ideea unui monument dedicat Statelor Unite a fost avansată de politicianul francez Edouard de Laboulaye, cunoscut, ulterior, sub numele de “Tatăl Statuii Libertăţii”, notează site-ul www.libertyellisfoundation.org. Născut pe 18 ianuarie 1811 în Paris, acesta era un expert în elaborarea Constituţiei Statelor Unite şi un susţinător al preşedintelui Abraham Lincoln în timpul Războiului Civil American.

Edouard de Laboulaye a crezut în “legea comună a popoarelor libere“, un ideal în care fiecare persoană se naşte cu un drept inalienabil, sacru la libertate.

Construcţia statuii, care se numea ”Liberté éclairant le monde” — ”Libertatea luminează lumea”, a început în Franţa, în 1875, şi a fost realizată de sculptorul Frederic Auguste Bartholdi (1824-1904). Inginerul structurii a fost Gustave Eiffel, autorul Turnului Eiffel din Paris, iar metoda de fabricare a fost procesul de matriţare. Monumentul este construit din plăci subţiri de cupru, bătute în forme de lemn, acestea fiind montate pe un schelet de oţel. Statuia a fost finalizată la Paris, în iunie 1884.

În 1885, editorul Joseph Pulitzer a făcut un apel la publicul american să doneze bani pentru realizarea soclului, chiar în paginile ziarului său ”New York World”. S-a strâns suma de 100.000 de dolari. Peste 80% din donaţii au fost sub un dolar.

statuia-libertatii-1878

La începutul aceluiaşi an, statuia a fost demontată în 350 de bucăţi şi îmbarcată cu destinaţia Statele Unite, la bordul fregatei franceze ”Isere”. Au fost necesare 214 de lăzi pentru transportarea acesteia. Sosirea sa a fost primită în sunet de fanfară, însă a fost depozitată până în momentul în care piedestalul a fost gata.

Construcţia piedestalului din beton îmbrăcat în granit, conceput de Richard Morris Hunt, a fost încheiată în 1886. S-a trecut la asamblarea statuii, care a presupus o muncă extrem de dificilă şi periculoasă. Echipa care a lucrat la ridicarea colosului era formată în majoritate din imigranţi, care au lucrat însă extraordinar, cu viteză şi, totodată, cu acurateţe.

statuia-libertatii-1900

La 28 octombrie 1886, ”Lady Liberty”, cum îi mai spun americanii, a fost inaugurată.

Statuia reprezentând personificarea feminină a libertăţii stă cu un picior pe lanţul rupt al sclaviei. Aceasta are o torţă în mâna dreaptă şi o tăbliţă în stânga. Tăbliţa are scris pe ea “JULY IV MDCCLXXVI” — 4 iulie 1776, data la care a fost semnată Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii.

În mâna dreaptă, statuia are o făclie aurită, iar pe cap se află o coroană împodobită cu şapte fascicole de lumină şi 25 de ferestre.

Torţa iniţială a statuii a fost prima parte construită în 1876. La 4 iulie 1984, torţa care prezenta semne de coroziune, a fost înlocuită cu o alta acoperită cu foiţă de aur de 24K, care este luminată de un proiector pe timp de noapte. Torţa originală se află în prezent în holul monumentului.

7/4/1986 Nancy Reagan waves while visiting the Statue of Liberty in New York City

La 15 octombrie 1924, Statuia Libertăţii a fost desemnată monument naţional, iar din 1984 se află pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO.

Prima renovare a statuii a avut loc între 1982-1986, preşedintele Ronald Reagan (1981-1989) înfiinţând în acest sens Fundaţia Ellis Island — Statuia Libertăţii, în vederea sprijinirii efortului sectorului privat şi creşterii fondurilor pentru renovarea şi conservarea statuii.

Cântărind peste 220 de tone, monumentul are o înălţime de 46,5 metri fără soclu şi de 93 de metri cu acesta. În interiorul său se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca, însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea la interior a fost interzisă. Tot în interior se află şi un muzeu inaugurat la 5 iulie 1986. În 2004 s-a redeschis pentru vizitare baza monumentului. În 2011, după ceremoniile prilejuite de împlinirea a 125 de ani, statuia de pe Liberty Island a fost închisă pentru lucrări de întreţinere. Au fost renovate scările din coroană, s-au introdus echipamente mai moderne şi măsuri suplimentare de securitate.



În 26 octombrie 2012, coroana a fost din nou deschisă pentru public. La câteva zile, însă, atât Liberty Island, cât şi Ellis Island au fost lovite de uraganul Sandy. Statuia nu a fost afectată, însă cele două debarcadere, printre care cel folosit zilnic de mii de turişti, au fost spulberate de furtună. Reţelele electrice şi de telefonie au fost distruse, iar aleile de promenadă devastate de apă şi vânt. În acest context, Serviciul Parcurilor Naţionale din Statele Unite, sub protecţia cărora se află monumentul au hotărât închiderea celor două insule. La 4 iulie 2013, cu prilejul sărbătorii naţionale, Statuia Libertăţii a fost redeschisă. Ellis Island a rămas închisă publicului.

Statuia Libertăţii primeşte în fiecare an peste 3,5 milioane de vizitatori şi a generat în 2011 o activitate economică de 174 milioane de dolari. (Text: Agerpres, Foto: en.wikipedia.org, flickr.com , Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *